Categorie: POEZII
Bună dimineaţa, lume!!!
Bună dimineaţa, lume! parcă-ar vrea să strige cerul
Când se-aprinde de ruşine luminat de mândru soare ,
Delicat se-ascunde-n nori şi trimite stropi de ploaie
Bună dimineaţa lume! Nu auzi a lui urare?
Gata! Noaptea s-a sfârşit! Supărată a plecat…
Şi-a luat cu ea mantaua de-ntuneric şi mister.
Iată-o nouă dimineaţă minunată se arată
Plină de iubirea sfântă, trimisă în dar din cer!
Domnul îţi vorbeşte-acuma, îţi trimite sărutare…
Nu vezi raza luminoasă ce timid îţi bate-n geam?
N-auzi vântul ce-ţi şopteşte -hoinărind prin crengi golaşe –
„Fiul meu voi fi cu tine, vreau alături să te am „
Bună dimineaţa lume! strigă tot ce are viaţă…
Apa, cerul şi pământul se unesc în rugăciune…
Însuşi Dumnezeu din ceruri se apleacă cu-ndurare
Plin de dragoste ne spune : Bună dimineaţa lume!!!
Vulcan 27 oct.2011 Maria Luca
Pescuind cu Isus
A fost o noapte înfiorătoare,
Prea umedă, prea neagră şi prea grea,
Ce a cuprins în cruntă încleştare
Oameni şi mreje, valuri şi sudoare,
O luptă-ntre a putea şi-a nu putea.
Frânţi de-oboseală, storşi de orice vlagă,
Stăteau în barcă Petru şi ai lui
Nemaiputând la vâsle să mai tragă
Şi-n deznădejde vrând să înţeleagă:
De ce năvodu-i gol şi peşte nu-i?
Cu paşi tăcuţi s-a dus şi-această noapte
În clipocit de val ce-aduce val,
Ca un concert de murmure, de şoapte,
Şi-un orizont de foc şi pere coapte
Le-ntinde umbrele până la mal.
Dar este cineva acolo, oare,
Pe ţărmul trist, cu bolovani şi glod?
Da, sigur e, căci pune-o întrebare:
„Copii, aveţi voi ceva de mâncare?”
Şi singurul răspuns era-n năvod.
„Ia aruncaţi cu mreaja-n partea dreaptă!”
Necunoscutul de pe mal le-a spus,
Şi ,prin miracol, apăru deodată
Belşug de peşti, recoltă minunată,
Căci Cel ce-i îndruma era Isus.
***
Ai şi tu nopţi de zbucium şi sudoare
Când simţi că viaţa ţi-e un adversar?
Vâslind, ajuns-ai la epuizare
Într-un moment când şi speranţa moare,
Iar căutările ţi-s în zadar?
Alungă înnorările de jale
Când un eşec te-a pălmuit brutal.
Priveşte-ale speranţei vii petale,
Căci rezolvarea cauzelor tale
E la Isus, priveşte-L, e pe mal.
Vulcan 15 martie 2010 Simion Felix Marţian
Ţintesc mereu mai sus!
Ţintesc mereu mai sus, spre înălţimi astrale,
Hrănindu-mă cu Harul ce vine din Cuvânt…
Mă răcoresc izvoare ce curg din veşnicie,
Cuprind în braţe cerul cu-al dragostei avânt!
Mă contopesc cu dorul ce-mi mistuie fiinţa
Şi pe cărări de vise Te caut şi Te aştept
Să mă cuprinzi în braţe…să Te ating uşor
Pe fruntea sângerândă şi rana de la piept!
O, ce cântări sublime mă cheamă către cer…
Văd îngeri şi arhangheli la tronul de mărire…
Aş vrea să fiu cu ei, să mă închin smerit
Acelui ce dă viaţă, speranţă şi iubire! Amin!
Vulcan 23 feb.2012 Maria Luca
Chemarea lui Petru
Pescar galileean, luptând cu marea
Pentru a-i smulge argintiul rod,
Te-ntreb, căci arde-n mine întrebarea:
Ce ai simţit când, auzind chemarea,
Ai părăsit şi barcă, şi năvod?
Era acolo şi Andrei cu tine
Când, lângă voi, oprindu-se din mers,
A zis Isus blajin: ”Veniţi cu Mine!”
Şi freamătul chemării vii, divine,
V-a răsturnat tot vechiul univers.
Pescar de oameni? Tu ştiai ce spune
Învăţătorul, sau era mister?
Ce ai simţit când prin adeziune
Porneai cu El ca să salvezi o lume
Ce rătăcise drumul către cer?
Ţi-am urmărit întreaga transformare,
Cum din amestecul de la-nceput
De slăbiciune şi înflăcărare,
Teamă, devotament şi lepădare,
Domnul te-a modelat cum El a vrut.
Ai fost în focul de la Cincizecime
Aşa cum ni se-arată în Cuvânt,
Atunci când au venit şi peste tine
Din ceruri limbi de foc, flăcări divine
Şi-ai fost umplut de Duh, de Duhul Sfânt.
Prin Duhul Sfânt ai păstorit o turmă
De oi, oiţe şi de mieluşei,
Cu râvnă sfântă care nu se curmă
Şi totul a-nceput… cu ani în urmă,
Când pescuiai la mare cu Andrei.
Ce ai simţit? Revin cu întrebarea
Chiar dacă voi părea prea insistent,
Pentru că şi acum sună chemarea:
Luaţi năvodul, lumea este marea!
Dar câţi sunt cei care răspund prezent?
