Categorie: POEZII

Doamne, mai privești spre lume?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Doamne, mai privești spre lume?
Mai privești către pământ?
Alergăm pe drumul vieții
Flămânzind după Cuvânt
Și ni-e dor Părinte Bun
Dor nebun de Vocea Ta,
De Iubirea Ta divină
Și de tot ce-nseamnă ea…

Uneori cădem pe cale
Doborâți de vânt și ploi,
De povara mult prea grea
Dintr-o viață de nevoi
Dar chemăm a Ta prezență
Și privim cu dor spre cer…
Un cuvânt atât de-ai spune
Toate grijurile pier…

Mai întinde-Ți Mâna Tată…
E atâta plâns și jale
Și atâția spini Părinte
Ne întâmpină pe cale
Dar privim spre ceruri Tată
Și ne-ncredem în Cuvânt…
Doamne, mai privești spre lume?
Mai privești către pământt?

Vulcan-23-03-2017     Maria Luca

Mă-ncred în Tine, Doamne!

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Mă-ncred în Tine, Doamne când valuri fără număr
Lovesc în barca vieții….eu mă încred în Tine
Căci Tu îmi dai putere și Te-ngrijești Părinte
Să nu duc lipsă Doamne nicicând, de nici un bine…

În harul Tău mă-ncred…în sfântul Tău Cuvânt
Ce-aduce-n suflet pace și-n inimă alin
Căci Tu, doar Tu Isuse ești Medicul Suprem
Ce vindeci suferința și-alini orice suspin…

Mă-ncred în Tine, Doamne cu tot ce am…ce sunt…
Cu-ntreaga mea ființă eu mă încred în Tine
Căci știu…pe drumul vieții mereu îmi ești alături
O sfântă Călăuză spre zările divine!

Vulcan-17-03-2017      Maria Luca

Primăvară bizară

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Bizar

„ Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura,
vara și iarna, ziua și noaptea!” (Geneza 8:22)

Bat din palme norii scuturând zăpadă,
Act care-n scenariu nu era trecut,
Și-adierea caldă azi e cavalcadă,
Vânt ce-ngheață floarea numai c-un sărut.

Pe decorul verde se chircesc corole
Ce râdeau în soare până de curând
Și, înfășurându-și umerii-n etole,
Zgribulite-ntreabă: Când intrăm noi? Când?

Primăvara vine, primăvara trece,
Chiar și calendarul e debusolat
C-a dat buzna iarna cu suflarea-i rece
Și cu nonșalanța de-anotimp privat.

Alarmarea crește și nesemănată
Când în termometre dansu-i nebunesc,
Rânduiala noastră este răsturnată
Și-alte anotimpuri, iată, se ivesc.

Panicați, ne-ntrecem în a da sentința:
Pentru vremea asta este prea mult ger!
Și privim cu spaimă și cu neputință
Spre oriunde-n lume, numai nu spre cer.

O fi primăvara, poate, mai ciudată,
Sau nu e-mbrăcată cum era mereu,
Dar urmează și ea partitura dată,
Și bagheta este doar la Dumnezeu!

Simion Felix Marțian
Vulcan, 22 aprilie înghețat, 2017

Te iubesc copilul Meu și mereu te voi iubi!

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Când spre cerul slavei Tale îmi ridic cu dor privirea
Simt cum duhu-mi se-nfioară și mă-nvăluie Iubirea
Căci zăresc acolo-n slavă chipul Tău Cel minunat
Și Privirea ce mă caută într-o lume de păcat…

Doamne, când privesc spre ceruri inima tresare-n mine
Căci mi-e haina întinată și mi-e greu și mi-e rușine
Pentru slaba mea ființă ce suspină sub povară
Pentru rana ce-i în suflet și a prins din nou să doară…

Dar mă-nvăluie Iubirea și Privirea Ta divină
Vindecă a mea durere și îmi spală orice vină
Cînd spre cerul slavei Tale mâinile-mi înalț cu dor
Simt cum Te cobori prin Duhul bunul meu Mântuitor…

Și reverși în suflet pace…mă hrănești cu-al Tău Cuvânt
Îmi dai aripi către stele să mă-nalț mai cu avânt…
Vocea Ta-mi șoptește dulce străbătând prin galaxii…
Te iubesc copilul Meu și mereu te voi iubi!

Vulcan-19-03-2017       Maria Luca

Tristeți pascale

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Cr 3
S-a jucat pe scena lumii Învierea
Cu decor de soare, amplu, fastuos,
Și curgea lumina cerului ca mierea
Peste sala plină ce scanda: Chris-tos!
Dar cortina cade, ca orice cortină,
Cum oricare dramă are-un act final,
Pleacă spectatorii ce-au luat lumină,
Dar evită-n grabă arcul triumfal.
Pot intra în viața veșnică prin cruce,
Căci Eroul piesei este viu în veci
Și așteaptă lumea toată la răscruce,
Să nu ia-n picioare negrele poteci.
Dar mulțimea oarbă , cu lumina stinsă,
A uitat de drama care s-a jucat
Și aleargă-n hohot către zarea-ntinsă,
Ocolindu-și Ghidul trist, înlăcrimat.
Ce ingrată lume! Ce mulțimi uituce
Care-așteaptă, totuși, stagiunea iar:
Va mai fi un Paște, un Erou pe cruce!
Dar El trist Se-ntreabă: A fost în zadar?
Simion Felix Marțian
Vulcan, 20 aprilie 2017