O nouă zi…


Ascultă…se aude-o șoaptă
Și tot pământul se-nfioară…
Ea crește cuprinzând pământul
Și se transformă-n…primăvară!

Privește…din noroiul rece
Un lujer firav se ivește
Și-o rază caldă îl sărută
Iar el, ferice, înflorește…

Oprește-te…privește-o clipă
Minunea ce-i în jurul tău
Și mulțumește…este darul
Lăsat cu drag de Dumnezeu!

Zâmbește…e o nouă zi
Cum alta nu va fi vreodată…
E primăvară…hai, zâmbește
Căci viața este minunată!

Vulcan-09-03-201       Maria Luca

Dor de mamă…dor ce doare…



E primăvară iar măicuță
Și iar sunt ghioceii-n floare
Dar ochii tăi înrourați
Privesc și-acum spre-albastra zare
Și-ți plânge sufletul de dor
Iar inima și ea îți plânge
Căci sunt departe mama mea
Și dor de mine te ajunge…
Oftezi din greu și iar privești
o poză veche-ngălbenită
Semnată într-o primăvară:
”Cu drag…fetița ta iubită!”
În poză e un ghiocel
Și chipul meu, copil fiind
Și parcă-o clipă radiezi
Și te trezești din nou zâmbind…
O, cât de grea e depărtarea
Și dorul cât de mult te doare
Dar voi veni măicuța mea
Și iar va fi o zi cu soare
Și-am să te strâng la pieptul meu
Și lacrima ți-oi săruta
Căci tu ești raza mea de soare
Și te iubesc, măicuța mea!!!

Vulcan-07-03-2017    Maria Luca

Călător sunt Doamne…


Călător sunt Doamne…călător în lume
Când bătut de vânturi…când udat de ploi…
Haina ce odată îmi era curată
Azi e zdrențuită, plină de noroi…

Într-o zi, Părinte rătăcit-am calea
Captivat de lume și a ei plăceri…
Alergam bezmetic pentru trupu-acesta
Să îi dau un nume, faimă și averi…

Nu știam că totul e deșertăciune…
Nu știam că totul e goană după vânt
Că la sfârșit de cale nimic nu voi avea
Doar pumnii ce sunt goi și sufletul înfrânt…

Dar, slavă Ție, Doamne că veșnic m-ai iubit
Cum nimeni, niciodată nu m-a iubit vreodată
Chiar și atunci când eu Te întristam Părinte
Tu m-ai vegheat mereu cu dragoste de Tată…

Și-ai hotărât o zi să mă întorc la Tine
M-ai ridicat din groapa de moarte și păcat
Piciorul mi l-ai pus pe Stânca Mântuirii
Mi-ai dat un duh de pace…m-ai binecuvântat!

Călător sunt Doamne…călător în lume
Dar îmi ești alături și mă sprijinești…
Prieten credincios…Sfântă Călăuză
Mulțumesc Părinte că mă mai iubești!

Vulcan-15-02-2017      Maria Luca

Unde ești?


Unde ești? Pe care cale
Pașii ni s-au despărțit?
Oare m-ai uitat Părinte,
Ai uitat că m-ai iubit?
Știu, ades Te-am întristat
În umblarea mea prin lume
Dar îmi pare Tată rău
Și mi-e greu de nu pot spune…
Unde ești? Oare nu vezi
Lacrimile-mi de căință?
Nu vezi Doamne slăbiciunea
Ce umbrește-a mea ființă?
Ruga mea o mai asculți
Când Te chem în părtășie?
Mai trimiți pe Duhul Sfânt
Să reverse bucurie?
Unde ești? Privesc în urmă
Dar văd numai pașii mei…
Oare m-ai uitat Părinte
Rătăcit prin negre văi?

”Fiule, Eu sunt cu tine…
Te-am iubit și te-am vegheat…
Când ți-a fost mai greu pe cale
Eu, pe brațe te-am luat!
Spui că vezi numai o urmă?
Da…dar urma-s pașii mei
Căci te port la pieptul meu
Peste munți și peste văi…
Eu te văd! Eu te ascult!
Sunt cu tine zi de zi
Numai tu rămâi pe calea
Care duce-n veșnicii!”

Vulcan-12-02-2017     Maria Luca

De Ziua Mondială a Scriitorilor:La mulți ani, condeieri!


Nu izbucnesc dintre coperți stindarde
Și nici trompeți nu sună pe alei,
Numai nucleul slovei care arde
Cinstește azi, cu-nfiorări de coarde,
Pe cei ce-n scris respiră prin condei.

Și lexicul pestriț se-aliniază
Ascultător la linia de start,
Dospind geneze-nmugurite-n frază,
Ca, erupând în lavă de amiază,
Să-mbrace universul în brocart.

Eu scriu, tu scrii, el scrie și ea scrie
Și dacă ne topim curgând în scris,
În proza noastră sau în poezie,
Ne dăruim, crâmpei de veșnicie,
Celor avizi de viață și…de vis.

Cuvântul scris nu-i doar o cărămidă
Zidind cetăți ce prea devreme pier,
Ci e celulă vie și fluidă
Dând muguri noi, pornind să se deschidă,
Cu meșteșug din Cer și pentru Cer.

Să dăm dar vieții viața ce nu moare,
Trudind în scris la șlefuirea ei,
Și la această mare sărbătoare
Scriu, pentru cei ce scriu, și o urare:
La mulți ani, frații mei întru condei!

Simion Felix Marțian