Unde ești?


Unde ești? Pe care cale
Pașii ni s-au despărțit?
Oare m-ai uitat Părinte,
Ai uitat că m-ai iubit?
Știu, ades Te-am întristat
În umblarea mea prin lume
Dar îmi pare Tată rău
Și mi-e greu de nu pot spune…
Unde ești? Oare nu vezi
Lacrimile-mi de căință?
Nu vezi Doamne slăbiciunea
Ce umbrește-a mea ființă?
Ruga mea o mai asculți
Când Te chem în părtășie?
Mai trimiți pe Duhul Sfânt
Să reverse bucurie?
Unde ești? Privesc în urmă
Dar văd numai pașii mei…
Oare m-ai uitat Părinte
Rătăcit prin negre văi?

”Fiule, Eu sunt cu tine…
Te-am iubit și te-am vegheat…
Când ți-a fost mai greu pe cale
Eu, pe brațe te-am luat!
Spui că vezi numai o urmă?
Da…dar urma-s pașii mei
Căci te port la pieptul meu
Peste munți și peste văi…
Eu te văd! Eu te ascult!
Sunt cu tine zi de zi
Numai tu rămâi pe calea
Care duce-n veșnicii!”

Vulcan-12-02-2017    Maria Luca

Se-aude-n ușă o bătaie…


Se-aude-n ușă o bătaie
Deși e noapte…e târziu…
Afară ninge, bate vântul
Sunt treaz? Visez? Nici nu mai știu…
Din nou se-aude…Cine bate
Așa târziu la ușa mea?
E poate-un călător ce caută
Popas în noaptea rece, grea
Sau poate un vecin să-mi ceară
Un colț de pâine sau un leac…
Rămân pe gânduri…E târziu
Ce pot să spun? Ce pot să fac?
Se-aude iar…cobor grăbită
Din așternutul primitor
Și ușa o deschid încet
Privind afară-ntrebător…
Dar nu e nimeni…doar o creangă
Ce-a frânt-o vântul din cireș
Se legăna bătând la ușă
Și m-a făcut afar să ies…
Încă o dată mai privesc
Atentă împrejurul meu
Dar nu e nimeni…doar minunea
Lăsată-n dar de Dumnezeu:
O mare de sclipiri…de alb…
Un joc al fulgilor de nea
Ce-mi dau divine sărutări
Când cad timizi pe fața mea…
Dar frigul mă cuprinde-n brațe
Și intru-n casă…patul cald
Mi-așteaptă trupul zgribulit
Să-l poarte-n vise de smarald…
De somnul care vine-ncet
E doar un gând ce mă desparte:
Îți mulțumesc Părinte bun
De-aceste clipe minunate!

Vulcan-10-02-2017    Maria Luca

Îți cer iertare, Domnul meu…


Îți cer iertare Domnul meu
Pentru fiecare cuvânt nerostit…
Pentru gândul străin ce-mi șoptește
Că nu sunt de Tine iubit…
Îți cer iertare Tată Sfânt
Pentru lacrima rămasă pe gene,
Pentru aripa frântă în lume
Ce astăzi mă doare și geme…
Pentru ochii ce parcă-au uitat
Să strângă seninul în ei
Mă iartă de inima care
Oftează când pașii sunt grei…
Pentru ruga rămasă nespusă,
Pentru cântul rămas necântat
Mai spune-mi o vorbă părinte
Să știu că din nou m-ai iertat!

Vulcan-09-02-2017       Maria Luca

De nu Ți-aș fi simțit iubirea…


De nu Ți-aș fi simțit iubirea
Ca pe un soare-n viața mea
Eram sărac în bucurie
Rătăcitor în noaptea grea
Și dacă-n sfânta părtășie
Tu, Doamne nu mi-ai fi vorbit
N-aș fi știut de jertfa sfântă
N-aș fi știut că sunt iubit…

De nu Ți-aș fi simțit iubirea
Ca pe un râu în viața mea
De mult m-ar fi robit păcatul
Din lumea searbădă și rea
Dar ești aici…Te simt aproape
Îmi dai putere Domnul meu…
Cu Tine sunt biruitor
Căci Tu ești veșnic Dumnezeu!

Vulcan-09-02-2017

Dor de armonie


Când pe-al Genezei amplu portativ
Și-a așezat Divinul partitura,
În toate i-a desăvârșit măsura,
Cu armonia la superlativ.
Și sub bagheta tainicei Puteri
Un cor imens era zidirea toată,
Cântând în „bun major” ,înaripată,
Și în „frumos diez”, cu adieri.
Dar suflul răului a răvășit
De pe stativ întreaga partitură,
Cu dezacorduri semănate-n ură,
Și armonia a luat sfârșit.
Azi cântă corul lumii dureros,
Nu mângâind, ci zgâriind timpane,
Căci de pe partitură, dintre game,
Lipsește „bun”, lipsește și „frumos”.
Iar cântecul pe care-l auzim
Este scrâșnit pe note de blesteme,
Și-n corzi de viață suferința geme
Căci corul are scena-n țintirim.
Un dor după pierdute armonii
Începe tot mai mult în piept să ardă,
Dar acordând a închinării coardă
Le vom trăi din plin în veșnicii.
De-aceea, Doamne, astăzi Te rugăm
Lovește Tu, în Duh, diapazonul
Că să-nțelegem bine care-i tonul,
Și armonia Ta s-o căutăm.
Simion Felix Marțian
Vulcan, 25 februarie 2017