Cât de măreţ eşti Tată Sfânt!


Cât de măreţ eşti Tată Sfânt…
Privesc la tot ce ai creat
Şi sufletu-mi tresaltă-n mine:
Eşti Doamne-aşa de minunat!

Te simt în tot ce mă-nconjoară,
Te văd ascuns în orice floare,
În aripa deschisă-n zbor,
În zâmbet, susur de izvoare…

Te văd Părinte-al veşniciei
În nopţi, când stele strălucesc
Şi-n dimineţi mustind de rouă
Ce inima îmi răcoresc…

Dar…mult mai mult de toate-acestea
Te simt aici, în pieptul meu…
Iubire, pace şi speranţă,
Statornic, Tată Dumnezeu!

Vulcan-20-08-2016      Maria Luca

Mai iartă Doamne…


Mai iartă Doamne slăbiciunea mea
Şi-al meu păcat ce mă apasă greu…
Mi-e dor de pacea ce-o simţeam odată,
De dragostea dintâi din Dumnezeu…

An străbătut Părinte cale lungă
Şi m-au rănit mulţimile de spini…
Veşmântul alb acum s-a murdărit
Căci m-au atins în trecere străini…

Sunt obosit, suspin şi plâng amarnic
Căci dorul după Tine ţipă, doare…
Te chem îngenuncheat la poala crucii
Credinţa să-mi măreşti…să-mi dai salvare…

Priveşte către mine…mă atinge
Şi fă din mine Tată ce vei vrea
Dar iar Te rog din inima fierbinte
Mai iartă Doamne slăbiciunea mea!

Vulcan-15-09-2016       Maria Luca

Tablou autumnal


piersici

Pe șevalet e pânza încă goală
Dar toamna-și varsă marea de culoare
Din lan, din pom, din crâng, din iaz, din floare
Și toate prind pe pânză rânduială.

Imaginea se-ncarcă, prinde viață,
Din tinda toamnei se pornește vântul
Spre porumbiștea deșelând pământul
Și spre mătasea verde din fâneață.

De rodul greu din ram scâncesc proptele
Sub mărul plin de râsete rotunde,
Iar dinspre piersici simți cum te pătrunde
Belșugul galben până la plăsele.

E grea povara dulce din livadă
Cum și în cucuruz cu greu apasă,
Și peste tot, când seara-ncet se lasă,
Se-nchide-a mulțumirii acoladă.

Pe pânză-i rodul plin al unei toamne,
Iar șevaletul tace a uimire;
Privesc tabloul plin de mulțumire
Dar să-l semnez nu pot, semnează-l, Doamne!

Căci doar a Ta e din vecii rodirea
Chiar dacă noi mai scrijelim pe glie,
De-aceea pun pe pânza caldă, vie,
În loc de semnătură…mulțumirea!

Simion Felix Marțian

https://simfelixmarblog.wordpress.com/

Voi fi cu tine-n orice vreme!


M-am coborât acum la tine să îţi vorbesc copilul Meu
Să-ţi amintesc că Eu sunt Tată şi-acelaşi Veşnic Dumnezeu…
M-am coborât acum la tine căci lacrimile ţi-am văzut
Şi-al tău suspin din cămăruţă…şi cel ştiut şi neştiut…

Te-am auzit când Mă chemai răpus de doruri şi dureri
Şi Mi-ai cerut să-ţi dau putere…să-ţi dau alin şi mângâieri…
Te-am auzit copilul Meu când, aplecat în rugăciune
Doreai povara să-ţi ridic şi Mă chemai umil pe Nume…

M-am coborât acum prin Duhul s-ating fiinţa ta plăpândă
Să-ţi şterg păcatul ce te-apasă şi orice urmă de osândă
Căci am văzut adânc în tine iubirea ce o porţi în piept
Şi stăruinţa de a merge pe drumul ce e strâmt dar drept…

Deci fiul Meu…fii treaz…veghează…ridică-ţi către cer privirea
Doar prin credinţă ai izbândă şi pacea şi neprihănirea…
Voi fi cu tine-n orice vreme chiar dacă drumul este greu…
M-am coborât acum la tine căci te iubesc copilul Meu!

Vulcan-11-09-2016     Maria Luca

Fericit sunt că trăiesc!


Niciodată n-ai să poţi
Cumpăra cu-averi şi bani
Dragostea şi fericirea
Şi din viaţă câţiva ani…
Şi nu vei putea vreodată
Să te bucuri de frumos
Dacă tot alergi prin lume
După faimă şi folos…
Dacă nu te-opreşti o clipă
Să priveşti un răsărit,
Să înveţi din nou să ierţi,
Să iubeşti, să fii iubit
Niciodată n-ai să poţi
Să spui sincer: Mulţumesc!
Să priveşti spre cer, să strigi:
„Fericit sunt că trăiesc!”

Vulcan-6-09-2016      Maria Luca