Biserica Penticostală Maranata Vulcan
Ca să lupți pentru biruința Bisericii, trebuie în primul rând să fii prezent la întrunirile ei!
Doamne, Dumnezeul meu
Azi mă rog la tronul Tău
Pe genunchi, cu umilinţă
Să-mi dai pace şi credinţă
Şi o inimă fierbinte
Iar pe buzele-mi cuvinte
Să Te laud…să Îţi cânt
Cât voi fi pe-acest pământ!
Doamne, Dumnezeul meu
Mă aplec la tronul Tău
Pe genunchi, să-Ţi mulţumesc
Pentru harul Tău ceresc…
Mulţumesc pentru iubire
Pentru jertfă şi zidire
Pentru tot ce azi trăiesc…
Mulţumesc că Te iubesc!
Vulcan-19-07-2016 Maria Luca
Eu am nevoie Doamne de Tine-n viaţa mea
Să ştiu că eşti cu mine…să simt iubirea Ta
Şi am nevoie Doamne de Duhul Tău cel Sfânt
Să-mi fie mângâiere în drumul pe pământ…
Când vin în rugăciune la crucea Ta, Părinte
Atinge-a mea fiinţă şi dă-mi cuvinte sfinte
Să-Ţi laud măreţia, să mă închin smerit
Să-Ţi mulţumesc că veşnic pe mine m-ai iubit!
Ajută-mă în lume să fiu şi eu lumină
Şi să iubesc o, Tată…cu dragoste deplină…
M-ajută să fiu sare şi pomul roditor,
Să fiu străjer în noapte şi trâmbiţă-n popor!
De n-ai fi Tu, Părinte cum aş putea trăi
De nu aş înţelege ce-nseamnă a iubi…
De-aceea-n rugăciune eu chem Prezenţa Ta
Căci am nevoie Doamne de Tine-n viaţa mea!!!
Vulcan-18-07-2016 Maria Luca
Într-o zi, de dimineaţă
-Zi de mare sărbătoare-
Un creştin mergea grăbit
Spre casa de adunare…
Şi cum merge-aşa gândind
La cât de minunat va fi
În casa Domnului…deodată
Cu un vecin se întâlni…
„Să-ţi fie dimineaţa bună
-Îi spuse omul cuviincios-
Dar unde ai plecat vecine
De te-mbrăcaşi aşa frumos?”
„Şi ţie-o dimineaţă bună
Să-ţi dăruiască Cel de sus…
Mă duc la casa de-nchinare
Să mă-ntâlnesc cu-al meu Isus!
Dar sunt grăbit…n-am timp de vorbă…
Nu vreau să-ntârzii nicidecum!”
Şi a plecat cu zor creştinul
Lăsându-l pe vecin în drum!
Priveşte omu-n urma lui
Cu-n zâmbet trist…de i-ar fi spus
Poate-ar fi mers şi el acolo
Să-L întâlnească pe Isus!
Creştinul nostru plin de zel
Aproape-aleargă…deodată
Îi pare că aude-un Glas:
„Eu sunt Stăpân şi Domn şi Tată
Şi v-am iubit atât de mult…
O, ştii aceasta…ştii prea bine
De ce nu spui celor din jur
Şi o ţii numai pentru tine?
Eu te-am ales din mii şi mii
Tu să lucrezi în via mea…
Lucrează deci şi spune lumii
De jertfa şi iubirea Mea!”
Se-opreşte-nmărmurit creştinul…
O, a greşit…şi-i pare rău…
Se-ntoarce-acum cu paşi grăbiţi
Să caute pe vecinul său…
E tot acolo…trist, stingher
Parcă aşteaptă o minune
Când iată pe creştin că vine
Îl prinde-n braţe şi îi spune:
„E sărbătoare azi vecine…
Aş vrea să-ţi pun o întrebare:
N-ai vrea să te-ntâlneşti cu Domnul?
N-ai vrea să vii la adunare?”
Vulcan-22-07-2016 Maria Luca
Doamne, dă-mi înţelepciune să-nţeleg Cuvântul Tău
Să-nţeleg care e rostul ce îl am pe-acest pământ…
Mă învaţă Tată Sfânt ce-i iubirea şi speranţa
Şi arată-mi drumul care mă va duce-n cerul sfânt…
Când plecat în rugăciune iar Te chem din veşnicie
Mai trimite Duhul Sfânt să atingă-a mea fiinţă
Căci sunt slab…aşa de slab fără de puterea Ta
Şi doar ea îmi dă speranţă şi nădejde şi credinţă…
Doamne-ndură-Te de mine…mai întinde Mâna-Ţi sfântă
Peste cortul ce mi-ai dat…lasă binecuvântare…
Pune-n noi un duh statornic, dragoste şi bucurie
Să-Ţi aducem pe altar laude şi închinare!!!
Vulcan-12-07-2016 Maria Luca
Învaţă să ierţi când sufletu-ţi plânge
Şi rana-i deschisă în inima ta…
Învaţă să ierţi…iertarea-i balsamul
Ce-alungă-ntristarea şi pace-ţi va da!
Învaţă surâsul să-ţi fie pe buze
Ca raza de soare pe cerul senin
Şi vorba să-ţi fie ca mierea de dulce
S-alungi deznădejdea şi-amarul suspin…
Învaţă să cânţi…să priveşti frumuseţea
Ascunsă-ntr-o floare…în bobul de rouă
Şi-nvaţă să speri căci speranţa-i puterea
Ce ridică la viaţă cu o inimă nouă!
Învaţă statornic mereu să iubeşti…
Iubirea să-ţi fie etern adăpost…
Învaţă să fii un „om” printre oameni
Şi-atunci vei avea în viaţă un rost!!!
Vulcan-12-07-2016 Maria Luca
