Mă cheamă veşnicia


Maria Luca

Mă cheamă veşnicia…străjerul strigă-n noapte…
În jurul meu prind viaţă oceanele de şoapte…
Cuvântul se-ntrupează în cântul de mărire
Şi inima în piept tresaltă de iubire…

Te chem Părinte Sfânt…e ceas de cercetare
Când duhul prinde aripi căutând învioarare…
Te chem în părtăşie…de este cu putinţă
Să mai atingi Părinte plăpânda mea fiinţă…

Mi-e dor…mi-e dor de Tine…de vocea Ta mi-e dor
În dragostea dintâi să simt că mă-nfăşor…
Să Te privesc în ochii ce izvorăsc iubirea
Şi-alungă întristarea, durerea, amăgirea…

Mă cheamă veşnicia…străjerul strigă-n noapte
În jurul meu prind viaţă mulţimile de şoapte
Dar glasul Tău Isuse mai mult ca niciodată
Mă cheamă iar la pieptul Acelui ce mi-e Tată!

Vulcan-18-03-2016     Maria Luca

Veniţi… acum e timpul!


Maria Luca

Veniţi… acum e timpul să construim o lume
În care să domnească iubirea pe pământ…
E timpul să-nţelegem că viaţa-i trecătoare
Şi omul e ca frunza rătăcitoare-n vânt…

Acum putem aduce în suflet bucurie
Cu-o vorbă ce alină, cu-o floare, cu-n surâs…
Putem prin gestul nostru să ştergem întristarea
Şi lacrima pe-obrazul ce-nsingurat a plâns…

Veniţi… acum e timpul să ne-ndreptăm privirea
Spre cerul veşniciei… spre Cel ce ne-a iubit…
E timpul să-nţelegem că Dumnezeu ni-e Tată
Şi Numele-I e sfânt… în veci de veci slăvit…

Acum avem puterea uniţi într-o simţire
Să ridicăm Iubirea la rangul de regină…
Veniţi… acum e timpul să construim o lume
Mai bună pentru cei ce-n urmă or să vină!

Vulcan-17-03-2016     Maria Luca

Pace sfântă


DSC_0161a

„Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus”(Filipeni 4:7)

Când mersul mi-e doar un târâș pe cuie,
Durerii deschizându-i văgăuna,
Mă-ntreb dacă trăirea și furtuna
Nu merg la braț pe-aceeași cărăruie,
Îngemănate pentru totdeauna.

Resimt cu lacrimi chiar și-o adiere
Căci am în suflet geamurile sparte,
Și viața-mi pare tobogan spre moarte,
Văd albul negru și nectarul fiere
Și îmi sucombă visele, deșarte.

Mă cațăr, superfluu, pe balanță
Dar nulitatea mea, ca o tumoare,
Mă sfâșie cu ghearele, mă doare
Și simțământul maladiv de zdreanță
Vine din germenul… îngrijorare.

Dar când mă pierd, fărâmă cu fărâmă,
În disperare ca într-o genune
Și simt că-n juru-mi totul se dărâmă,
Îmi vine salvator, ca o parâmă,
Îndemnul, din Cuvânt, la rugăciune.

Ieșit la mal, îmi vărs toată ființa
În strigătul speranței ce-nflorește
Din tainița unde păstram credința
Și, așteptând cu toată umilința,
Văd, ca răspuns, cum cerul îmi zâmbește.

Și-o revărsare vie, ape, ape,
Mă-nvăluie cu lin, cu cald, cu bine,
Pe care mintea mea nu le încape,
Și-mi umple, din aproape în aproape,
Întreaga viață de trăiri senine.

Mersul târâș mi-a devenit plutire,
Un zbor peste-ale grijilor morminte,
Și pentru pacea dincolo de fire
Ce-mi umple gânduri, inimă, simțire,
Îți mulțumesc cu dragoste, Părinte!

Simion Felix Marțian

Cât de minunat…


Maria Luca

Cât de minunat Părinte
Mă întâmpini zi de zi
Îmi aduci în viaţă soare
Şi în suflet bucurii…
Îmi zâmbeşti ascuns în floare,
În lumini de curcubeu…
Îmi vorbeşte cu iubire
Glasul Tău de Dumnezeu…
Cât de minunat Părinte
Zorii noi îmi dăruieşti
Şi-mi arăţi prin tot şi toate
Că mă ierţi şi mă iubeşti!

Vulcan-15-03-2016     Maria Luca

Mi-e dor de dragostea dintâi!


Maria Luca

Mi-e dor…mi-aşa de dor de cântec
De dragoste, surâs şi vis…
Mi-e dor să văd în zare soare
Şi sufletul să-l am deschis…

Mi-e dor de zilele senine,
De dragostea dintâi mi-e dor…
Să simt căldura primăverii
În verdele-i să mă-nfăşor…

Mi-e dor…mi-e dor de pacea sfântă
Ce-o poate da doar Dumnezeu…
Mi-e dor să-I simt din nou prezenţa
Să mă aline glasul Său!

Vulcan-14-03-2016     Maria Luca