Biserica Penticostală Maranata Vulcan
Ca să lupți pentru biruința Bisericii, trebuie în primul rând să fii prezent la întrunirile ei!
Doamne…nu uita de mine
Când prin valea de suspine
Paşii mei vor rătăci…
Nu-Ţi întoarce Doamne faţa
Când prea grea îmi pare viaţa
Nu uita a mă iubi!
Te rog Doamne ia aminte
Când cu inima fierbinte
Pe genunchi din nou Te chem…
Mai priveşte cu-ndurare
Căci povara e prea mare
Şi adesea plâng şi gem…
Sunt atât de slab Părinte
Şi problemele sunt multe
Dar mă-ncred…mă-ncred în Tine
Şi în rugăciune sfântă
Inima-mi spre cer se-avântă:
Doamne…nu uita de mine!
Vulcan-30-01-2016 Maria Luca
Îţi aminteşti de ziua-n care
Făceai în apă legământ
Că-I vei sluji o viaţă-ntreagă
Şi-L vei urma pân’ la mormânt?
Îţi aminteşti câtă iubire
Simţeai în dragostea dintâi
Când cerul îţi era cărarea
Şi ruga sfântă căpătâi?
Spune-mi…mai poţi să-ţi aminteşti
De-avântul care te purta
În casa unde suferinţa
Prezenţa ta o aştepta?
De ce acum te-ai depărtat
Şi rătăceşti pe căi străine?
Nu-i oare acelaşi Dumnezeu
Ce ţi-a făcut atâta bine?
Şi oare nu-i a Lui iubire
Aceiaşi…sfântă, minunată…
De ce te-ai depărtat de cruce
Şi nu mai eşti ca altădată?
Nu vezi cum lăcrimează Tatăl?
Nu simţi cum starea ta Îl doare?
Hai, vino iar în rugăciune
Să-ţi dea prin Duh eliberare!
Îţi va şopti să nu te temi…
Îţi va vorbi de-al Său Cuvânt
Să-ţi aminteşti de ziua-n care
Făceai cu Domnul legământ!
Vulcan-29-01-2016 Maria Luca
Intrăm cu noul ev în carantină
Punând bizareriilor hotar,
Căci au uitat cocorii să mai vină
Și-avem un anotimp interimar.
Plouă de jos în sus și ziua-i noapte
Căci zorii-ntârzie la machiaj,
Și-n strepezire de idei necoapte
Umanitatea intră-n derapaj.
Nu-i un coșmar din somnul rațiunii
Ci e halucinantul adevăr,
Căci dăm pe „astăzi” ca tribut minciunii
Și-l abordăm pe „mâine” în răspăr.
Cu indolență ne purtăm eclipsa,
Imuni la dragoste, de spirit goi,
Și chiar dacă se joacă-Apocalipsa
Noi vom boci abia din actul doi.
E veacul meu, e timpul vieții mele
Când curg fără anestezii prin ani,
Trăind azi profețite „vremuri grele”,
Să ne trezim, iubiți contemporani!
Mă dor nefericite legi nedrepte,
Mă dor Sodome renăscând subit,
Mă dor acele neumblate trepte
Urcând spre Adevărul zămislit.
Eu sufăr, Doamne, însă în durere
Nu am venit să-Ți cer anestezii,
Ci să mă-mbraci, Părinte, cu putere
Și foc să-mi dai, să pun în poezii.
Și-n evul nou, intrat în carantină,
Contaminat de întuneric gros,
Să duc din Torța cerului lumină,
Călăuzindu-mi frații spre Cristos.
Amin
Vulcan, 27 februarie 2016
Unde-alergi aşa grăbit
Omule…nu te gândeşti
Că e viaţa aşa scurtă
Şi n-ai timp să ţi-o trăieşti?
Te porneşti din zori de zi
Şi alergi…spre ce… spre unde…
Iar în suflet ţi-e pustiu
Nici o rază nu pătrunde!
Strângi averi şi vrei mai mult
Oboseşti dar te ridici…
Nu ştii tu că toate pier
Din ce ai acum, aici?
Omule…ce-i viaţa ta?
Numai trudă şi-alergare…
Timpul trece nemilos
Şi vei fi curând…uitare…
Stai…te-opreşte şi m-ascultă…
Mai priveşte-un răsărit,
Mai învaţă cum să ierţi,
Să iubeşti…să fii iubit!
Bucură-te suflet drag
Cât mai ai suflare-n tine
Şi priveşte către ceruri
Şi alege tot ce-i bine!
Vulcan-30-01-2016 Maria Luca
Da… vor mai fi în lume lacrimi,
Suspine multe şi dureri
Şi vorbe care vor răni
Şi vise care vor muri
Vor fi în lume… ca şi ieri…
Da… vor mai fi furtuni în viaţă
Şi nori pe cer de dimineaţă
Şi valuri multe vor lovi
Şi iarăşi ne vom rătăci
Pe drum de fum şi ceaţă…
Dar o, ce har… ce minunat
S-avem ca Domn şi Împărat
Pe Cel ce ne-a iubit nespus
Şi va rămâne cum a spus
Cu noi, neîncetat!!!
Vulcan-28-01-2016 Maria Luca
