Iubirea…


Maria Luca

Iubitul meu prieten te-ai întrebat vreodată
Din ce divine sfere iubirea e lăsată?
Ai încercat vreodată, cumva s-o defineşti
Să spui ce simţăminte te-ncearcă când iubeşti?

Ştii tu, amicul meu că nu e doar cuvânt
Că ea e chintesenţa trăirii pe pământ?
Că ea, iubirea-i totul…liantul ce ne leagă
Şi-aduce fericire pentru o viaţă-ntreagă…

Iubitul meu prieten…opreşte-te o clipă
Şi lasă-te purtat pe-a gândului aripă
Şi ai să vezi atunci uimit în jurul tău
Cum dragostea-i în toate…e Însuşi Dumnezeu!

Îţi va zâmbi timidă în fiecare floare,
Prin picurii de rouă…prin razele de soare…
Prin cel de lângă tine îţi va şopti duios:
Iubirea este darul din toate mai frumos!

Vulcan-17-01-2016   Maria Luca

Când vin ispite şi-ncercări…


Maria Luca

Când vin ispite şi-ncercări
Să-ţi tulbure credinţa
Iubită soră, frate drag
Tu cere biruinţa
La Cel ce a murit pe cruce
Ca tu să fii salvat
Şi hainele de-ntinăciune
În sânge ţi-a spălat!

Când vin necazuri şi dureri
Şi valuri te doboară
Ridică-ţi ochii către ceruri,
În cântec te-nfăşoară
Şi te apleacă-n rugăciune
Cu-adâncă reverenţă
Şi-atunci Îi vei simţi Iubirea
Şi sfânta Lui Prezenţă!

Dar nu uita iubită soră,
Drag frate…nu uita
Că şi în clipe fericite
El e în preajma ta
Şi se cuvine ca atunci
Cu inima fierbinte
Să mulţumeşti că ţi-e Păstor
Şi Veşnicul Părinte!

Vulcan-17-01-2016    Maria Luca

 

 

Te-aştept şi azi în cămăruţă…


Maria Luca

Te-aştept şi azi în cămăruţă…
E uşa-nchisă…eu aştept
Îngenunchiat la poala crucii
Te-aştept Părinte bun şi drept…

Am fost plecat în lumea mare
În lupta dusă zi de zi
Acum m-am reîntors acasă
Şi Te aştept…mi-e dor să vii…

Am strâns poveri….şi-am strâns ispite
Şi-atâta ură m-a atins
Că parcă mi-e ruşine Tată
Şi parcă iar mă simt învins…

Dar am venit la întâlnire
Şi ştiu că vei veni şi Tu…
Eu Te-am chemat de multe ori
Şi niciodată n-ai zis -„nu”

Te-aştept şi azi…s-a înserat
Te simt prin blândă adiere
Cum Te cobori în cămăruţă
Şi-mi dai credinţă şi putere!

Vulcan-14-01-2016    Maria Luca

Rugăciune din Valea Jiului


Avatarul lui sfmartianLa moara lui Felix

Mina - Copy 2aO lacrimă prelinsă pe obraz
Se-ngroapă-n masca neagră, de cărbune,
Și hohotitu-n pumni, plâns de necaz,
Încet, încet, devine rugăciune:

Părinte al oricărei îndurări,
Tu ne cunoști, cum le cunoști pe toate,
Și știi că am venit din patru zări,
Aici, acum un veac și jumătate.

Ne-a-mbrățișat acest ținut muntos
Pe care l-am cuprins cu sârguința,
Și-n care am adus, ca un prinos,
Nădejdea și iubirea și credința.

Munții ni s-au supus sub pumnul greu
Și n-am cerut dcât ce se cuvine,
Știind că rodul trudei e, mereu,
O binecuvântare de la Tine.

Am prins în Valea asta rădăcini
Și Jiul ne-a înmugurit cu cânturi;
De ce să ne simțim acum străini,
Plecând din nou în cele patru vânturi?

Din triste vești ce curg acum șuvoi,
Din Uricani și până la Petrila
Simțim cum Valea tremură sub noi,
Iar viitorul este…ca huila!

Ne dor în piept mormintele de ieri
Prin…

Vezi articolul original 80 de cuvinte mai mult

Mă aşteaptă-n ceruri…Dumnezeu!


Maria Luca

De-aş şti că încă am în cupa vremii
Mulţimi de ani să le mai simt dulceaţa
Atunci nu m-aş grăbi să sorb nectarul
Din fericirea ce ne-o dă doar…viaţa…
Şi n-aş privi spre mâine cu-ndoială
Gândindu-mă: va fi sau nu va fi…
De-aş şti că timpul e de partea mea
M-aş îmbrăca în cânt şi bucurii…
Dar sunt un om…sunt doar un om şi eu
Nu pot cunoaşte drumul ce m-aşteaptă
Dar ştiu că am un Dumnezeu în ceruri
Şi-I lângă mine treaptă după treaptă…
El va-ngriji mereu să-mi fie bine
Mă va lua pe braţe când e greu
Şi nu mi-e teamă chiar de-i vremea scurtă
Căci mă aşteaptă-n ceruri…Dumnezeu!

Vulcan-13-01-2016   Maria Luca