Categorie: Suntem responsabili

Poate mă înşel, dar cred că niciodată nu s-a vorbit mai mult ca în zilele noastre. Avem sute de posturi TV iar la marea lor majoritate se vorbeşte aproape nonstop, avem mii de minute la abonamentele sau pe cartelele de telefon şi unii chiar îşi pun în gând să le consume pe toate, aşa se face că aproape de expirarea lor unii te sună „doar ca să nu rămână neconsumate”, avem mii se SMS-uri şi se trimit enorm de multe mesaje, avem messenger şi facebook care sunt conectate aproape nonstop, avem posibilitatea să vorbim ieftin de tot,  gratis chiar şi în afara graniţelor ţării. Am putea concluziona că niciodată nu a fost mai uşor să comunici, să vorbeşti şi cel puţin voi care citiţi aceste rânduri aţi putea spune că avem şi libertatea de a vorbi ce ne place, când ne place, cu cine ne place indiferent dacă e de bine sau de rău, indiferent dacă trebuie sau nu, indiferent dacă e constructiv sau distructiv.

Este adevărat că oamenii sunt creaţi cu capacitatea de a gândi, despre care scriam ieri câte ceva, dar are la îndemână şi comunicarea verbală pentru a comunica şi exprima, e ceva în plus faţă de alte creaturi, astea sunt aspecte care, măcar teoretic, ne diferenţiază de animale. Oamenii pot rosti cuvinte, pot concepe, crea, enunţa cuvinte şi propoziţii. Oamenii au capacitatea de a se face înţeleşi, de a crea prin cuvinte. Asta ar trebui să ne bucure extraordinar de mult şi să ne provoace să fim creativi, să ne provoace la a gândi cum să creăm frumosul prin cuvintele noastre, cum să mângâiem, să alinăm, să încurajăm, să aducem speranţă, să construim. Noi oamenii putem vorbi fie prin cuvinte rostite, fie prin cuvinte scrise, fie prin cuvinte sau expresii nearticulate de aprobare sau negare etc, fie prin cuvinte care au fost doar gândite.

Vorbirea noastră însă are o foarte mare putere. Avem la îndemână instrumente foarte bune sau foarte periculoase în funcţie de cum le folosim. Biblia spune prin înţeleptul Solomon că: Moartea şi viaţa Sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele. şi: Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. Deci în funcţie de cum este folosită vorbirea poate învia sau ucide, ridica sau doborî, mângâia sau întrista, încuraja sau descuraja, zidi sau dărâma, provoca zâmbete sau stârni lacrimi. Doar noi decidem ce reacţii, efecte stârnim cu vorbirea noastră. Cu alte cuvinte suntem responsabili de tot ceea ce vorbim.

Scriptura are multe avertismente cu privire la limbă şi avertizează că efectele vorbirii sunt şi pe pământul acesta şi pentru eternitate. Domnul Isus spune că: „în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.” Şi dacă vom da socoteală de cele nefolositoare cu cât mai mult de cele rele, distructive, ucigătoare, devastatoare, mincinoase, ofensatoare sau ucigătoare? Mai mult Apostolul Pavel ne spune că „prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire” deci clar ne poat influenţa veşnicia cuvintele pe are le rostim, destinul veşnic şi din cauza limbii putem ajunge în prezenţa lui Dumnezeu pentru eternitate sau în prezenţa diavolului pentru eternitate. Înţelegem noi ce greutate au cuvintele noastre? Ce putere stă în spatele lor?

Cuvintele însă au putere mare şi în viaţa noastră pământească atât asupra noastră cât şi asupra celor din jurul nostru. Cuvintele tale afectează în bine sau rău pe fiecare din cei cărora tu te adresezi, nu există să nu producă nici un efect. În plus te afectează şi pe tine ca „expeditor” al lor. Dacă faci pe cineva să se simtă bine prin ele, să fie mângâiat sau zidit, să fie ridicat, să zâmbească te vei simţi util, bine, vei simţi că-ţi împlineşti menirea, că ai făcut binele. Dacă cuvintele tale aduc supărare, lacrimi, suferinţă te vei simţi în consecinţă. Un poet spunea:

Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va n-veseli sau va-ntista
Va curaţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt … cuvântul scris,
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.

Ai spus un cântec,
Versul tău, rămâne după tine,
Îndemn spre bine, sau spre rău,
Spre curăţie , sau desfrâu,
Lasând în inimi rodul său,
De har sau de ruşine.

Şi poezia asta începe cu exprimarea: O om, ce mari răspunderi ai, de tot ce faci pe lume, de tot ce spui în scris sau grai. O dacă am conştientiza răspunderea pe care o avem pentru vorbele noastre! Dacă am conştientiza responsabilitatea pe care o avem pentru cuvintele rostite! Dacă am şti şi dacă am decide să vorbim responsabil, să folosim vorbele constructiv, benefic, creator, mângâietor, ajutător, Dumnezeieşte…

Ce efect vor avea vorbele tale astăzi? Dar cele de ieri cum au fost? Dar mai ales, ce decizi cu privire la vorbele pe care le vei rosti mâine? Ştii că uneori e infinit mai bine să taci dacă nu ai de spus nimic folositor, ajutător? Ştii că limba poate fi „o lume de nelegiuiri” „un foc mistuitor”? Eşti tu conştient de responsabilitatea cuvintelor pe care le scrii sau rosteşti?

Eu ce pot spune mai mult decât Isaia: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci Sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”  apoi ca Psalmistul: Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!

Eu am decis să fiu mult mai atent cu vorbele pe care le rostesc, să fiu mult mai responsabil. Tu ce faci?

http://www.filedinjurnal.ro

Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi. 1 Petru 3:8

Ieri la mesajul de dimineaţă din Biserica Betel din Mediaş am avut provocarea la responsabilitate pentru cei prezenţi şi pentru mine. O chemare la a trăi ştiind că orice decizie luată va avea consecinţe în viaţa noastră. Fie că avem decizii bune sau rele, ele vor influenţa viaţa noastră obligatoriu pe termen scurt sau pe termen lung (eternitate). Astăzi am dorinţa de a scrie despre responsabilitatea faţă de gândurile noastre apoi în această săptămână de alte responsabilităţi.

Gândurile care le avem, pe care rareori le vede cineva, care sunt doar ale noastre, pe care le ştim doar noi şi Dumnezeu nu trebuiesc lăsate „necontrolate”. Desigur, mulţi dintre noi dacă nu toţi am gândit şi la lucruri care erau bune, nobile, benefice dar am gândit şi la lucruri care nu ne fac cinste, am gândit la aspecte altruiste, constructive dar şi la unele egoiste sau distructive, am apreciat în gândul nostru sau am desconsiderat sau dispreţuit. Am păstrat curăţia sau ne-am permis să avem gânduri murdare. Mintea noastră este locul secret în care putem, avem libertatea să ţinem şi să creştem orice fel de gânduri ne plac dar nu fără consecinţe.

Scriptura abordează şi latura aceasta a gândirii şi condamnă un om care are gânduri nepotrivite şi Domnul Isus care cunoaşte mintea şi inima oamenilor adesea întreabă „Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre?”. La fel ştim că cei ce urzesc planuri rele, cei ce se gândesc la rău nu sunt plăcuţi lui Dumnezeu, nici cei care poftesc o femeie în inima lor, nici cei care vin cu gânduri rele. Dacă de oameni putem ascunde gândurile noastre şi doar unii experţi mai citesc câte ceva dincolo de frunte, de Dumnezeu. Biblia spune că nu putem ascunde nimic, nici chiar gândurile. În viaţa Domnului Isus apar mai multe relatări ca „Dar El le ştia gândurile;” sau „Isus le-a cunoscut gândurile” sau Pavel spune „Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că Sunt deşarte.”

Deci un amănunt important este că Dumnezeu cunoaşte ce e în mintea şi inima noastră, dar nu doar atât, El ştie că întocmirea gândurilor noastre este numai spre rău, pentru că suntem pervertiţi de păcat şi de aceea vine cu oferta de a ne regenera şi de a ne păzi ulterior de atacuri ale minţii spunând prin Pavel în Filipeni 4:7  „Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”

De ce am subliniat poziţia lui Dumnezeu faţă de gânduri? Tocmai ca o chemare la responsabilitate. Ştiind aceste lucruri să decidem în cunoştinţă de cauză ştiind că prin Solomon Dumnezeu ne aduce la cunoştinţă că  “Gândurile rele Sunt urâte Domnului.” Proverbe 15:26 şi deci vom da socoteală de ele chiar dacă nu au ajuns să fie fapte.

De fapt responsabilitatea pentru gândurile noastre nu este doar una care priveşte strict eternitatea. O vorbă mai veche spune „eşti ceea ce gândeşti”. Adică dacă avem o gândire bună putem avea fapte şi comportamente bune. Thomas Carlyle spunea „Gândul este părintele faptei” iar Neale Donald Walschîn Conversaţii cu Dumnezeu spunea „Gândul este energie pură” cu alte cuvinte gândul este factor major determinant al felului de a trăi, acţiona sau a ne manifesta în viaţă. În aceste condiţii, ştiinţa acestor aspecte se impune o mare responsabilitate cu privire la gândurile care se nasc în mintea noastră, se impune nevoia de a selecta atent, de a alimenta cu mare grijă gândurile născute în mintea noastră pentru că de acolo porneşte răul sau binele pe care îl vei face.

Spuneam că responsabilitatea gândurilor nu e doar în privinţa eternităţii deşi pe aceea o consider majoră. Totuşi un om cu gândire sănătoasă are multe avantaje şi în viaţa de pe pământul acesta. Oamenii care se deprind la o disciplină a minţii au multe avantaje în faţa celor care nu o fac. De exemplu oamenii care vor să dezvolte gânduri bune, care vor să se cultive vor trăi o viaţă mai bună decât cei care nu îşi propun nimic. O să enunţ câteva situaţii de viaţă în care gândurile noastre ne pot influenţa în bine dacă le controlăm:

În boală. Oamenii care au o gândire optimistă, care au credinţă şi se gândesc la Puterea lui Dumnezeu, oamenii încrezători, sunt mult mai uşor vindecabili, spun studiile. În plus aceşti oameni sunt pacienţi mai „plăcuţi”, ei nu sunt doar cu critică la adresa personalului medical sau a condiţiilor de acolo.

În muncă. Oamenii care au de gând să muncească muncesc, restul se duc la muncă ca să facă prezenţa, e nevoie de gura şefului asupra lor nonstop. În plus aceştia muncesc cu drag, au spor şi rezultate bune. Cei care se duc fără gândul de a munci nu au nici spor, nici eficienţă, îi încurcă şi enervează şi stresează şi pe alţi.

În familie. Oamenii care gândesc bine despre familie, despre soţ/soţie îşi dau toate silinţele să investească în familia lor, să o consolideze, să o construiască. Cei care se gândesc la familie ca la un prizonierat au mereu tendinţa de a fugi de acolo, de a înşela, de a trişa, de a veni târziu.

La biserică. Oamenii care gândesc cu teamă şi respect de Dumnezeu sunt responsabili, activi, dăruiţi, altruişti, gata să ajute. Cei care vin acolo neştiind ce este cu ei, neavând gândul veşniciei sunt gâlcevitori, nemulţumiţi, atacă, tulbură.

În societate. Oamenii cu gânduri bune emană pace, sunt calmi, sunt gata de sacrificiu, de implicare, păstrează ordinea, au respect de oameni pe când oamenii care permit gândurilor rele să îi controleze se ceartă, rup, distrug, vopsesc, scuipă, fac mizerie, deranjează etc.

Sunt doar câteva exemple ca să conving că e foarte important să fim responsabili fată de gândurile noastre. Odată pentru că vom da socoteală înaintea lui Dumnezeu şi apoi pentru că viaţa noastră întreagă este influenţată în bine sau în rău de gândurile pe care le avem.

Haideţi să ne facem obiceiul de a face curăţenie des prin gândurile noastre şi în felul acesta să ne ferim „de orice se pare rău” în felul acesta să ne curăţim inimile înaintea lui Dumnezeu dar în acelaşi timp să contribuim la îmbunătăţirea semnificativă a stilului nostru de trai. Vom deveni mai buni cu noi înşine, mai buni cu cei din jur, mai buni în societate. Dumnezeu ne cheamă la asta, avem responsabilitate pentru gândurile noastre. Nu putem lăsa să colcăie orice, trebuie să ne igienizăm mintea. Dacă nu ştiţi cum vă dau un pont:

„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”

http://www.filedinjurnal.ro