Etichetă: Dedicaţii de Felix Marţian

Îmbrățișarea tragică a minei

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

 

S-a zvârcolit adâncul dureros
Și orășelul a-nceput să geamă
Văzând că debutează-o nouă dramă
Cu țipătul de groază: Ce-o fi jos?
Căci sus „la ziuă” totul clocotea
Într-un amestec tragic de sirene,
Oftaturi, groază, lacrimi prinse-n gene,
Lângă speranța pâlpâind abia.
A dat iar mina tragicul sărut,
A dat din nou sinistra-mbrățișare,
Care strivește fără îndurare
Pe cel ce-n brațu-i negru i-a căzut.
Durerea pune-n suflet bolovani,
În minte creionând, ca pe-o hârtie,
Imagini cu spitale, cu…sicrie,
Cu văduve în doliu, cu orfani!
Se duc tăcuți ai dramelor eroi
Iar noi îi plângem triști printre morminte
Și, cugetând aici la cele sfinte,
În rugă punem lacrima din noi:
Părinte Sfânt, o, Doamne-ndurător,
Dacă ne-ai așezat aici, în Vale,
Dă-ne-n durere raza păcii Tale,
Fiindu-ne în veac ocrotitor!
Simion Felix Marțian
Vulcan, 1 noiembrie 2017

Alex și Alexandra (Dedecație căsătorie)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

descărcare

Alex și Alexandra
(Vulcan, 18 iunie 2017)

Zidirea toată este prin Cuvânt,
E prin acel primordial: „Să fie!”,
Iar peste toate, ca deznodământ,
L-a pus pe om, făcându-l din pământ,
Pe care l-a-mplinit dându-i soție.

Așa-a fost în Eden, și tot așa
Familia își va urma cărarea:
Mereu un țel, mereu un „el” și-o „ea”,
Cum astăzi Alex și-Alexandra sa
Pornesc primindu-și binecuvântarea.

Ei și-au dorit să aibă un cămin,
Un cuib în care să își țeasă anii,
Iar Cel din veșnicii, Tatăl divin,
I-a însoțit, scriindu-le-n destin
Un drum pe hărțile Marii Britanii.

S-au întâlnit crezând în rugăciuni
Și în răspunsul dat din cer de Tatăl,
Iar când ai dragostei aprinși cărbuni
Dau vâlvătăi, se-nfăptuiesc minuni,
Căci rezultatul este-aicea, iată-l!

Tineri frumoși privind spre viitor
Fără îngrijorare, fără teamă,
Căci astăzi viața, căsnicia lor,
Le-ncredințăm Celui ocrotitor,
Al cărui Nume peste ei Se cheamă.

Lasă din ceruri binecuvântare,
Și-alături, Doamne, veșnic să le fii,
Belșug toarnă pe-a vieții lor cărare,
Viață pe care, ca o-ncununare,
Să le-o-nflorești Tu, Tată, cu copii.

Ne bucurăm cu ei, la nunta lor,
La startul vieții lor de căsnicie
Pe-un drum pe care li-l dorim ușor,
Știind că vom nunti și-n viitor
La nunta Mielului, în veșnicie.

Simion Felix Martian

Silviu și Ina (Dedicație)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

pizap-com14851554149681

Fiii satului, fii ai Împărăției – 2016 (Dedicație)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în EVENIMENTE, POEZII

13939957_1173727459365324_1993898266_o

Ne țesem viața din evenimente,

După natura lor, mai mari, mai mici,

Dar cele-n care punem sentimente

Dau clocotire de trăiri ardente,

Cum este cel de azi, cel de aici.

Legați cu dor de vatra părintescă

Se-ntorc de pretutindeni giurgeșteni

Și, vrând ca amintirea să-nflorescă,

De stratul ei încep să se-ngrijească

Smulgând ale uitării buruieni.

Prind viață amintirile în ele,

Udate de-al memoriei ștubeu,

Și tot Giurgeștiu-i numai floricele

Din Cărbunar până pe Osoiele,

Din vârful Dosului pân’la Ciceu.

Ne cheamă leagănul copilăriei

Și parcă nicăieri nu-i mai frumos,

Dar, pentru noi, esența bucuriei

E dată azi de focul părtășiei,

Căci suntem frați și-aici este Cristos.

Așa că locul nostru de-ntâlnire

E-n casa Lui, fiindcă-n acest loc

Trecutul, ca plăcută amintire,

Și viitorul, până la răpire,

Se împletesc cu al credinței foc.

Ne țesem viața din evenimente

Cu care jalonăm al ei traseu,

Dar cel de azi, cu ale lui torente

Din bucuriile aici prezente,

E darul nostru de la Dumnezeu.

04.09.2016  Ciceu Giurgești

Simion Felix Martian

Casatorie – Sami si Estera (Dedicatie)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

descărcareSami și Estera
( Vulcan, 14 august 2016)

În căutări urmând să ne-mplinească,
Pășim pe hărți ce tapetează Terra
Până-ntr-un punct, când pronia cerească
Face ca două căi să se-ntâlnească,
Cum azi vedem la Sami și Estera.

Aveau în față zările deschise
Și către zbor îi îndemna înaltul,
Dar binecuvântările promise
Venit-au după rugăciuni aprinse
Când pașii i-au purtat unul spre altul.

Și Cel ce-a hotărât că nu e bine
Să-și ducă omul singur viețuirea
Unește azi cu legături divine
Pe mirii ce se-apropie de Sine,
Sfințindu-le din cerul Său unirea.

Iar peste drumul ce le stă-nainte
Tot Dumnezeu cu dragoste va pune
Pavaj de minunate daruri sfinte
Pe care ei, uniți prin legăminte,
Vor merge mulțumind prin rugăciune.

Căci nunta e un start cu tot avântul
Și cu cântări înflăcărând văzduhul,
Pe harta vieții, mare cât pământul,
Pe care vor avea ca ghid Cuvântul,
Iar ca busolă, pretutindeni, Duhul.

Noi, ca nuntași, unindu-ne dorința
Prin cântul care-ncinge atmosfera,
Să ne rugăm cu toată stăruința
Ca Domnu-n carul Său de biruință
Să poarte-n veci pe Sami și Estera.

Amin