Etichetă: Poezii de Maria Luca

De-ar fi inima o carte
Să privească toţi în ea
O, ce mulţi ar ţine-o-nchisă
Şi-ar ascunde-o de-ar putea!

De-ar fi inima oglinda
Ce arată viaţa ta
Oare-ai şterge-o zi de zi
Să privească toţi în ea?

Sau, cuprins de ruşinare
Ai ascunde-o prin unghere
Unde-i veşnic întuneric
Şi lumina zilei piere?

De-ar fi inima izvorul
Ce aduce bogăţie
O…cum l-ar păzi tot omul
Prin arşiţă şi pustie…

Şi-ar deschide albii noi
Apele să se-nmulţească
Şi poate ar învăţa
Să ierte şi să iubească!

Doamne, pune-n pieptul nostru
Inimi după voia Ta
Pline de iubire sfântă…
Un altar spre slava Ta!

Vulcan-10-10-2014    Maria Luca

Mi-atât de dor Isuse de dragostea dintâi
Când alergam cântând la casa de-nchinare
Iar Tu-mi vorbeai în taină şi-mi alinai suspinul
Şi trupul obosit primea înviorare!

Mi-aşa de dor de vremea când stând în părtăşie
Mă cuprindeai cu braţe de sfântă mângâiere
Iar calea către Tine era doar bucurie
Căci eu primeam prin Duhul credinţă şi putere!

Mi-aşa de dor de vocea ce m-a chemat pe nume
Când rătăceam pierdută prin lumea de păcat
Ce mi-a vorbit de ceruri. de dragostea divină.
De jertfa de pe cruce ce m-a răscumpărat!

Mi-aşa de dor de Tine şi parcă doare dorul
Când mă rănesc pe cale mulţimile de spini…
Când simt povara grea de gânduri şi de şoapte
În trecerea prin lumea unde suntem străini!

Atinge-mă o, Doamne prin Duhul Tău cel Sfânt
Şi dă-mi înţelepciune…măreşte-a mea credinţă…
Aprinde focul viu din dragostea dintâi
Să merg voios pe cale…s-ajung la biruinţă!

Vulcan-09-10-2014   Maria Luca

În versuri am pus
Iubirea de sus
Iubirea cea sfântă
Ce îngerii cântă
Şi lacrimi şi dor
Speranţe şi zbor
În vers le-mpletesc
Prin Harul ceresc…
Un picur de stea
Şi dragostea mea
Parfum şi culoare
Şi raze de soare
Le prind în buchet
Cu dor de poet…
Condei mi-e credinţa
Şi muză dorinţa
De-a duce în lume
Pe-a versului strune
Iubire şi cânt
Din sfântul Cuvânt
În inimi pustii
S-aprind focuri vii
Prin Harul divin
În lume…Amin!

Vulcan-07-10-2014     Maria Luca

Undeva, la hotarul dintre noapte şi zi
Mi-am oprit alergarea să ascult un ecou
Ce-mi pătrunde în suflet deşteptând amintiri
Şi o ploaie de doruri mă încearcă din nou…

Ecoul străbate constelaţii la rând
Ajungând ca o şoaptă la inima mea
Şi-atinge uşor…renăscând înlăuntru
Iubirea dintâi şi dragostea Ta!

Undeva, la hotarul dintre noapte şi zi
O clipă chiar timpul din mers s-a oprit
S-asculte mesajul venit peste veacuri
C-am fost şi voi fi de Domnul iubit!

Vulcan-05-10-2014     Maria Luca

De ce sunt eu ca Toma şi încă vreau dovezi
Că eşti în viaţa mea, că încă mă iubeşti
Şi-n ceas de părtăşie Te vreau aievea Tată
Să-Ţi pot vedea Fiinţa din slăvile cereşti?

De ce când încercări voiesc să mă doboare
E slabă-a mea credinţă şi mă aplec sub jug…
Când vin ispite multe din lume să mă-ncerce
Mă clatin căci din urmă neînpliniri m-ajung!

De ce sunt eu ca Toma şi nu mă-ncred în Tine
Deplin, fără rezervă şi fără de dovezi?
O, iartă-mi neputinţa şi slăbiciunea Tată
Căci inima fierbinte Tu o citeşti…o vezi!

Atinge-mă din nou şi dă-mi înţelepciune
Să pot lupta cu viaţa…să fiu biruitor…
Să mă încred în Tine căci numai Tu eşti Stânca
Şi Medic în durere şi sfânt Ocrotitor!

Vulcan-05-10-2014    Maria Luca