Etichetă: Poezii de Maria Luca

Cine eşti Tu de mi-ai pătruns în suflet
Şi Ţi-ai făcut acolo adăpost?
Din ce ţinuturi pline de mister
Ai coborât în traiul efemer
Şi vieţii mele ai găsit un rost?

Cine eşti Tu…Minune negrăită
Ce-ai transformat o inimă-ntinată
În dor aprins…în dragoste…în zbor
Prin care să Îţi cânt, să Te ador
Cum n-am făcut-o poate…niciodată!

Cine eşti Tu? Ce taină Te ascunde
Şi totuşi eşti aici…omniprezent
Şi îmi zâmbeşti prin soare şi ninsori,
Prin stele, prin lumină şi culori
Când le privesc cu dragoste…atent.

Cine eşti Tu…Izvor de bucurie
Ce-aduci înviorare în trupul obosit…
La vocea Ta furtuna amuţeşte
Şi marea cu-al ei val se linişteşte
Şi orice-ngrijorare îşi are un sfârşit!

Cine eşti Tu! Eşti Alfa şi Omega
Sfârşit şi Început…mereu…
Eşti Stânca ce ne ţine-n vijelii,
Eşti Calea ce ne duce-n veşnicii,
Eşti Tot şi eşti în toate…Dumnezeu!

Vulcan-04-10-2014     Maria Luca

E timpul când ne-ncearcă din nou melancolii
Iar toamna se răsfaţă cu-alaiul ei de ploi…
E timpul când pădurea îşi plânge înfrunzirea
Şi lacrimi ruginii îţi cerne peste noi…

E vremea de bilanţ când tot ce-am semânat
Se-ntoarce înmiit în inimi şi hambare…
E vremea bucuriei când Dumnezeu revarsă
Belşug de bunătăţi şi binecuvântare!

E timpul…da e timpul de cercetare sfântă,
De rugăciuni aprinse, de dragoste şi cânt…
E timpul împreună însufleţiţi în Duhul
Să ne-nfruptăm din viaţa ce curge din Cuvânt!

Vulcan-04-10-2014    Maria Luca

Când vor veni în viaţa ta
Ispite multe şi-ncercări
Tu stai pe Stâncă neclintit
Căci Cel ce veşnic te-a iubit
Lăsa-va binecuvântări!

Şi dacă-n jurul tău vezi mulţi
Ce cad răpuşi de-al lor păcat
Tu pleacă-te în rugăciune
Căci ai un Dumnezeu în lume
Ce din păcat te-a ridicat!

Povara de îţi pare grea
Şi simţi c-ai obosit pe drum
Încrede-te în Dumnezeu
El vine-n ajutorul tău
Şi nu te lasă nicidecum!

Rămâi statornic în credinţă,
Rămâi un fiu de Dumnezeu…
Lumină-n lume să rămâi
Mereu la dragostea dintâi
Şi-ai să ajungi în cerul Său!

Vulcan-03-10-2014   Maria Luca

Un dor ce-şi caută împlinirea
Sunt eu… o lacrimă, un cânt,
Un gând născut din constelaţii
Un fir de praf purtat de vânt…

Sunt eu… un tremur de aripă
În zborul către veşnicii…
Un vers ce s-a-ntrupat sub semnul
Unei nespuse bucurii…

O inimă ce poartă-n ea
Iubire, pace şi speranţă
Sunt eu… condeiul ce aduce
Omagiu Celui ce dă viaţă!

Vulcan-03-10-2014     Maria Luca

Te-am aşteptat Iubitul meu…
Acuma ştiu…Te-am aşteptat
Şi-atunci când rătăceam prin lume
Mereu…mereu Te-am căutat…
Când nopţile, în ceas târziu
Priveam spre cerul înstelat
Pe Tine Te căutam acolo
Şi-n orice stea mi Te-am aflat…
Iar dimineţile în zori
Când raze blânde mă-ncălzeau
Eu Te simţeam că eşti acolo
Căci despre Tine îmi şopteau…
Prin orice zâmbet îmi vorbeai,
Prin flori, prin susur de izvoare…
Erai ascuns în orice lucru
Dând frumuseţe şi culoare…
Te-am aşteptat Iubitul meu
Eu nu ştiam dar Te căutam
Când inima tânjea de dor
Iar nopţile târziu vegheam…
Era un dor de ne-nţeles,
Un dor sublim…de necuprins
Ce l-ai acuns în pieptul meu
Şi se voia acum aprins…
O, Doamne câtă fericire
În harul Tău eu am aflat…
Atâţia ani Te-am căutat…
Atâţia ani m-ai aşteptat!

Vulcan-02-10-2014    Maria Luca