Etichetă: Poezii de Maria Luca

Un colţ de cer…un colţ de rai
Aş vrea să fie casa mea…
O oază unde să domnească
Doar pacea şi iubirea Ta
Iar toţi ai mei să fie soli
Ce duc în lume-al Tău Cuvânt…
Să fie glasuri ce Te-nalţă
Şi sare pe acest pământ…
Prin Harul Tău şi doar prin El
S-avem credinţa neclintită
Iar prin furtuni ce vor veni
Să-mi fie casa ocrotită…
Aceasta-i ruga ce o-nalţ
Dorinţa sufletului meu
Mă-ncredinţez în braţul Tău
De Tată, Domn şi Dumnezeu!

Vulcan-01-10-2014   Maria Luca

Mi-aşa de teamă Doamne câteodată
Şi mă frământă gânduri… şi mă doare
Că valuri, valuri vin îngrijorări
Ce îmi slăbesc credinţa şi nu mai am puteri
Să pot privi din nou senină către soare…

Mi-e teamă pentru cei din casa mea
Să nu se rătăcească în drumul către cer
Şi-n rugă îi aduc stăruitor
Să-i porţi pe braţul Tău ocrotitor
Căci fără Tine, Doamne, sunt mult prea slabi şi pier…

Mi-e teamă pentru ziua ce va veni în zori
Cu-alaiul ei de ore mai bune sau mai rele…
Şi noaptea trece-ncet căci mă frământ şi plâng
Şi parcă temeri multe din urmă mă ajung
Iar eu în neputinţă mă poticnesc în ele…

Întinde mâna Tată… atinge-mă din nou
Şi orice-ngrijorare preschimbă-n bucurie…
Revarsă peste mine putere şi credinţă
Prin Tine… doar prin Tine s-ajung la biruinţă
Cu inima altar ce arde-n veşnicie!

Vulcan-28-09-2014    Maria Luca

Da… va veni o zi de bucurie
Când vom zbura cântând spre galaxii…
În stol de porumbei ne-om înălţa
Spre plaiurile veşnicei iubiri…

Da… va veni curând un ceas în care
Pe nori Se va ivi Isus Cristos
Înconjurat de slavă şi mărire
Să-Şi ia poporul sfânt şi credincios!

Da… va striga de bucurie duhul
În sufletele pline de iubire
Când Mirele Îşi va răpi mireasa
Într-o eternă ţară-n fericire!

Da… va fi vai şi-amar de cei ce astăzi
Nu-L recunosc ca Domn şi Salvator…
Vor plânge-atunci… dar ce târziu va fi
Căci vor rămâne-aici în foc mistuitor!

Da… va veni o zi… o zi în care
Îşi va începe Domnul judecata…
Poporu-ales priveşte către ceruri…
Revino, Domn al Slavei! Maranata!

Vulcan-27-09-2014    Maria Luca

Sunt cuvinte care dor
Şi cuvinte ce zidesc…
Oamneni ce păşesc cântând
Peste inimi sângerând
Şi sunt oameni ce iubesc!

Este noapte şi e zi
Început e şi sfârşit…
Este timp pentru surâs,
Pentru lacrimă şi plâns
Să iubeşti…să fii iubit!

Sunt în viaţă fericiri
Şi dureri adesea sunt…
Clipe sfinte-n părtăşie
Păstrate cu bucurie
În umblarea pe pământ…

Sunt petale-nmiresmate
Dar şi spini pe calea ta…
Doar mergând cu Dumnezeu
Ai să biruieşti mereu
Sprijinit de mâna Sa!

Viaţa-i luptă ne-ntreruptă
Dor de tot ce e frumos
Iar cunună vei avea
Un locaş în ţara Sa
Când ţi-e Domn Isis Cristos!

Vulcan-25-09-2014    Maria Luca

O…de-aş putea să Te-ntâlnesc…
Să Te privesc în ochi cu dor…
Să-Ţi spună inima în taină
Cât Te iubesc şi Te ador…

De Te-aş vedea măcar o clipă
În strălucirea Ta, Isus,
Aş alerga cu noi puteri
Pe calea care duce sus!

De-ar fi ca vocea să-Ţi aud
În şoaptă blândă de iubire
Aş prinde aripi către cer
Şi aş pluti de fericire…

Măreşte Doamne-a mea credinţă
Şi pune-n mine un Duh nou
Mergând prin lumea de suspine
Să nu mă biruie cel rău…

Şi chiar de nu Te văd aievea
Să mă încred în Tine, Tată…
Să ştiu că Tu eşti lângă mine
Şi nu mă dai pe lumea toată!

Vulcan-24-09-2014       Maria Luca