Etichetă: Poezii de Maria Luca

Ai mai trecut prin clipe de-ncercare
Şi prin dureri ai mai trecut cândva
Dar Dumnezeu mereu ţi-a fost alături
Te-a mângâiat cu sfântă mâna Sa!

Pe drumul tău au fost adesea spini
Ce te-au rănit…ai plâns şi te-a durut
Însă-ai trecut cu bine peste toate
Căci Domnul ţi-a fost Pavăză şi Scut!

Ţi-au sângerat genunchii-n rugăciune…
De-atâtea ori tăcut ai suspinat
Când nopţile în părtăşie sfântă
Te-a strâns la piept şi blând te-a sărutat!

De-atâtea ori ai obosit pe cale
Şi ai căzut iar El te-a ridicat
Şoptindu-ţi cu iubire infinită…
Ridică-te! Eşti fiu de Împărat!

Vulcan-22-09-2014    Maria Luca

Aş strânge-n palmele căuş
Frânturi de cer şi curcubeu
Şi aş picta apoi cu ele
Pe ape, munţi şi prin vâlcele
Sublim şi tainic…Chipul Tău!

Apoi, cu dragoste-aş căuta
Cuvinte-alese…să Îţi cânt…
Aş împleti cu ele dor
Şi lacrimă, surâs şi zbor
Şi le-aş lăsa peste pământ…

M-aş transforma în ploaie sfântă
Ce-atinge inimi şi popoare…
O ploaie plină de iubire
S-aducă pace-n omenire
Şi o credinţă tot mai mare…

Iar orice glas ţi-ar spune Tată
Şi mâini s-ar ridica spre cer…
O, lasă Doamne peste lume
Prin Harul Tău doar gânduri bune…
Speranţă-n traiul efemer…

Să fie-aici un colţ de rai
În care Tu să stăpâneşti…
Tot omul să Te proslăvească,
În Duh şi dragoste să crească
Căci ne-ai iubit şi ne iubeşti!

Vulcan-12-10-2014    Maria Luca

Eu niciodată nu ţi-am spus că drumul tău va fi
Împodobit cu flori alese şi numai bucurii
Ci vor fi spini pe calea ta…şi lacrimi şi dureri
Dar te voi lua pe braţul Meu şi îţi voi da puteri!

Eu nu ţi-am spus copilul Meu că vei avea averi
Şi că mereu tu vei primi ce îţi doreşti şi ceri
Dar niciodată pâinea ta nu va lipsi pe masă
Şi vei avea îmbrăcăminte…şi vei avea o casă…

Eu niciodată nu ţi-am spus că ei te vor iubi
Că lumea te va accepta şi fericit vei fi
Dar ai să vezi…iubirea Mea îţi este îndeajuns
Să poţi păşi voios pe calea ce te va duce sus…

Căci te-am iubit atât de mult copilul Meu…ştii bine
Că L-am trimis pe Fiul Meu să moară pentru tine…
Ţi-am fost alături în furtuni, când lupta era grea
Şi ţi-am promis că niciodată Eu nu te voi lăsa!

Vulcan-21-10-2014    Maria Luca

Peste-al nopţii întuneric se coboară Duhul Sfânt
Aducând în inimi pacea şi iubirea pe pământ…
Stelele lucesc în taină luminând cărări de vis
Unui suflet ce mai caută drumul către paradis!

Cufundate în tăcere umbrele se pierd grăbite
Fiecare cu povara de suspine negrăite…
Luna-şi cerne măreţia cu sclipiri venind din cer
Peste lumea ce se zbate prinsă-n traiul efemer!

Undeva într-o căsuţă stă un fiu răscumpărat…
Stă în părtăşie sfântă…cu genunchiul aplecat
Iar un cânt se-nalţă lin, străbătând prin galaxii
Să ajungă cu iubire la Tatăl din veşnicii…

Parcă s-au oprit mirate stelele din goana lor
Să asculte rugăciunea de la omul muritor…
Se alătură apoi cu sclipitul lor voios
Ca o jertfă de iubire Domnului Isus Cristos!

Ce măreaţă simfonie….marea, cerul şi pământul
Contopite-n rugăciune…regăsindu-se în cântul
Unui fiu răscumpărat ce se roagă cu avânt
Când pe-al nopţii întuneric se coboară Duhul Sfânt!

Vulcan-20-09-2014     Maria Luca

Să nu-ncercaţi vreodată iubirea să-mi luaţi
Nici pacea din inimă… nici dragostea de fraţi…
Să nu-mi furaţi vreodată seninul din privire
Nici calea ce mă duce prin Har la mântuire!

Să nu-ncercaţi vreodată să-mi ruinaţi credinţa
Când vin ispite multe să-mi tulbure fiinţa
Căci eu… eu am un Tată ce veşnic mă veghează
De-i noapte sau e ceaţă El calea-mi luminează!

Să nu-ncercaţi vreodată orbiţi de nepăsare
Să mă răniţi cu vorbe ce scrijelesc… şi doare…
Căci Tatăl meu din ceruri balsam va picura
Şi rănile din suflet tot El va vindeca!

Să nu-ncercaţi să-mi spuneţi că drumul va fi greu
Pe calea ce-am pornit… Acesta o ştiu eu
Dar… slavă Lui Isus… că Domnul e cu mine
Şi nu voi duce lipsă nicicând de nici un bine!

Vulcan-19-09-2014    Maria Luca