Etichetă: Poezii de Maria Luca

În inima în care domneşte Dumnezeu
E pace şi iubire…şi cântec necurmat…
Din ea se nasc cuvinte de slavă şi mărire,
Şi doruri minunate prind aripi spre înalt..

În inima ajunsă altar de închinare
Mereu va arde focul din dragostea dintâi…
În nopţile târzii de părtăşie sfântă
Acolo-I Domnul Rege…Cuvântul căpătâi… –

Un univers de imnuri, de pace şi iubire
Aşa a fost de veacuri şi-aşa va fi mereu…
Comori nebănuite se înmulţesc acolo
În inima în care domneşte Dumnezeu!

Vulcan-15-09-2014    Maria Luca

Unde aş putea Isuse
Să îmi las povara grea
Dacă nu pe braţul Tău
Prăbuşit la crucea Ta…

Doamne…unde să găsesc
Un cuvânt de mângâiere
Când în viaţă vin furtuni
Şi sunt slab…şi n-am putere…

Când în jurul meu mulţimea
Strânge-averi pe-acest pământ
Doamne, dă-mi înţelepciune
Eu să strâng în cerul sfânt!

Să păşesc pe calea-ngustă
Chiar de vorbe mă rănesc
Dă-mi prin Harul Tău putere
Să mai iert…să mai iubesc…

Şi Te rog…Te rog părinte
Azi să laşi prin mila Ta
Pcea şi iubirea sfântă
Să inunde viaţa mea!

Vulcan-14-09-2014     Maria Luca

Cum aş putea Părinte cu slabele-mi cuvinte
Să-Ţi laud măreţia…să-Ţi spun cât Te iubesc
Când Tu eşti chintesenţa a tot ce mă-nconjoară
Şi doar prin îndurarea-Ţi am harul să trăiesc!

Cum aş putea vreodată să-Ţi mulţumesc de jertfa
Ce m-a întors din viaţa de zbucium şi păcat…
Când sângele ce-a curs pe lemnul de osândă
M-a curăţit şi astăzi sunt fiu răscumpărat!

Cum aş putea vreodată să-Ţi răsplătesc iubirea
Ce m-a purtat pe braţe în clipe de-ncercări…
Când spinii mă răneau în drumul către Tine
Mi-ai dat înviorare şi binecuvântări!

Cum aş putea Părinte prin slabele-mi cuvinte
Să-Ţi spun cât mi-e de dor… cât Te iubesc de mult…
Cum serile târzii în părtăşie sfântă
Aştept înfiorată ca vocea să-Ţi ascult…

Vulcan-12-09-2014     Maria Luca

Atât de mult am fost
În lume călător
Cu inima pustie
Şi fără ajutor…
Atât de mult doream
O vorbă de-alinare
Să am un prieten bun
În lumea asta mare…
Mereu cu ochii-n lacrimi
Cu suflet pustiit
Speram ca într-o zi
Să fiu şi eu iubit!
Şi iată că-ntr-o zi
Aşa de minunată
Mi-ai apărut în faţă
Cu dragostea-Ţi de Tată…
O clipă m-am oprit
Din mersul meu grăbit
Şi-am înţeles Isuse
Ce mult Tu m-ai iubit…
De-atunci Te văd zâmbind
În fiecare floare,
În pasărea ce cântă,
În susur de izvoare…
Te simt cu dor adânc
În inima din piept
Şi-n orice clipă Doamne
Te-ador şi Te aştept!

Vulcan-11-09-2014     Maria Luca

Atât de slabă-s Doamne în trupul de ţărână
Când vin îngrijorări să-mi tulbure fiinţa
Şi-n rugăciuni aprinse îmi sângeră genunchii
Sperând, prin Harul Tău, să biruie credinţa!

Atât de slabă-s Doamne când doare depărtarea
Şi dorul prinde aripi să caute mângâiere
Cu mâinile-nălţate spre zările albastre
Te rog Părinte Sfânt să laşi prin Duh putere!

Atât de slab e trupul când valurile vieţii
Lovesc fără-ncetare căutând să mă doboare
Dar m-am suit pe Stâncă şi am încredinţarea
Că Tu-mi eşti Adăpost şi voi primi salvarea!

Atât de slabă Doamne…dar totuşi ce puternic
E Braţul ce mă ţine…e Mâna ce ridică…
Cu Tine voi străbate prin valea umbrei morţii
Şi-am să păşesc spre ceruri fără dureri şi frică!

Vulcan-10-09-2014     Maria Luca