Etichetă: Poezii de Maria Luca

Doamne, azi mă-ndrept spre Tine
Căci îmi plânge inima
Când în jurul meu văd lacrimi
Şi o lume tot mai rea…
Când văd timpul cum se scurge
Şi atâţia oameni pier
Rătăciţi în noaptea rece
Prinşi în traiul efemer…
Doamne, azi Te chem în ruga
Mâna să-Ţi întinzi spre noi…
Fă să plouă har şi pace
Căci în suflet suntem goi…
Ne-a învins Părinte Sfânt
Multe grijuri şi dureri,
Şi ne-a prins în lanţuri teama,
Şi e lipsă de puteri…
Doamne, azi Te rog fierbinte
Cercetează-al Tău popor
Şi aprinde focul sfânt
Să Te caute cu mult dor!
Iar peste pământ mai lasă
Doamne, ploaie de iubire
Ca uniţi în gând şi faptă
S-aşteptăm a Ta venire!

Vulcan-20-07-2014      Maria Luca

Doamne, nu-Ţi întoarce Faţa
Mai priveşte către noi
Căci e drumul tare greu
Într-o lume de nevoi…
Mai îndură-Te şi lasă
Stropi de Har şi îndurare
Lin să cadă peste lume
S-atingă pe fiecare…
Nu-Ţi întoarce Doamne Faţa
Mai aprinde focul sfânt
Şi ne dă din Apa vie
Care curge din Cuvânt!
Într-o lume ce se pierde
Înrobită de păcat
Sunt şi oameni ce Te cheamă
Salvator şi Împărat!
Pentru cei ce strigă-n taină
Cu al lacrimei şuvoi
Doamne, nu-Ţi întoarce Faţa
Mai priveşte către noi!!!

Vulcan-20-07-2014     Maria Luca

Când vin furtuni în viaţă şi îţi slăbesc credinţa
Iar barca ta e dusă de valuri prea departe
Nu te-ngrozi…la maluri tu iarăşi vei ajunge
Şi dacă tu nu poţi…Isus e Cel ce poate!

Simţi paşii cum ţi-s grei şi-ai obosit pe cale…
Te ispitesc în taină mulţimile de şoapte
Ai vrea să te ridici dar ţi-e fiinţa slabă
Dar dacă tu nu poţi…Isus e Cel ce poate!

Atât de des ţi-e trupul de boală chinuit
Cântatul ţi-e suspin şi sufletul ţi-e noapte…
Ai tot căutat la oameni un leac, o vindecare
Şi dacă ei nu pot…Isus e Cel ce poate!

În orice-mprejurare, în orice timp şi loc
Să te încrezi în Domnul…te roagă soră, frate,
Oricât ar fi de greu credinţa ta e totul
Căci dacă tu nu poţi…Isus e Cel ce poate!!!

Vulcan-13-07-2014    Maria Luca

De ce mai plângi acum creştine?
De ce ţi-e sufletu-ntristat
Când ştii că Domnul veşniciei
Nicicând…nicicum nu te-a lăsat?

Pe marea vieţii când furtuna
Vuia…căutând să te doboare
Ţi-a fost Cârmaci şi Mâna Lui
Te-a îndreptat spre-un veşnic Soare!

De ce mai lăcrimezi adesea
Când plouă grijuri şi dureri?
Tu cântă frate…sus în ceruri
E Domnul sfintei Mângâieri!

El poate totul! Pentru tine
Ţi-a spus cândva…ar da popoare!
Şi-atunci de ce să plângi creştine?
Ce rost au lacrimile oare?

Înveseleşte-te şi cântă!
Cu tine este Dumnezeu!
De ai credinţă şi iubire
Vei fi biruitor mereu!

Vulcan-06-07-2014     Maria Luca

De ce ţi-e inima creştine
Atât de tristă şi suspini?
Oare e calea ta prea grea
Şi te-au rănit mulţimi de spini?

De ce adeseori ţi-e duhul
Prea obosit şi-nsingurat?
Oare-ai uitat că sus în ceruri
Tu ai un Domn ce te-a salvat?

Tu ai un Tată ce veghează
În orice clipă pasul tău…
La El găseşti putere frate
Şi biruinţă-n ceasul greu!

De-ar fi mulţimile de valuri
Să te lovească cu putere
El va întinde Braţul Său
Şi-ţi va aduce mângâiere!

Iar dacă vor veni ispite
Să te încerce în credinţă
Priveşte către cerul slavei
Şi roagă-te cu stăruinţă!

Să nu ai inima-ntristată
Chiar dacă drumul e prea greu…
Zâmbeşte frate!…Sus în ceruri
Cu drag te-aşteaptă Dumnezeu!

Vulcan-05-07-2014    Maria Luca