Etichetă: Poezii de Maria Luca

Când simţi un dor că te apasă
Şi plângi în taină… şi te doare…
Când tu ai vrea să mai revii
Dar depărtarea e prea mare…
Când deseori îţi zboară gândul
Spre locul unde-i casa ta…
Când inima te-ndeamnă iarăşi
Să te întorci… tu nu uita
De vei privi spre cer, acolo,
Există-o stea… o mică stea
Ce ocroteşte din înalturi
Şi luminează casa ta…
Iar cineva, cu tine-odată
Aceiaşi stea de va privi
Tu vei simţi cum dorul scade
Şi vei putea din nou zâmbi!
Când iar te doare depărtarea
Şi eşti prea singur… şi e greu
Ridică-ţi către cer privirea
Căci te veghează Dumnezeu!!!

Vulcan-21-06-2014      Maria Luca

Voi fi cu tine-n orice vreme
N-am să te las, copilul Meu…
Prin valea morţii de vei trece
Vei şti că Eu sunt Dumnezeu!

În orice timp şi-n orice vreme
Voi fi cu tine…negreşit…
De ce te îndoieşti în valuri?
Nu înţelegi cât te-am iubit?

Pentru păcatul tău, copile,
M-am întrupat pe-acest pământ…
Am cunoscut calvarul morţii
Şi te-am spălat în sânge sfânt…

Sunt vremi de har căci te iubesc,
Aş da popoare pentru tine…
Rămâi în dragostea dintâi
Căci Eu sunt Lanţul ce te ţine!

Vor fi furtuni…vor fi dureri…
Tu stai pe Stâncă…nu te teme
Căci Eu sunt Domnul ce-am promis…
Voi fi cu tine-n orice vreme!

Vulcan-20-06-2014      Maria Luca

Am tot umblat prin lumea de lupte şi dureri
Să-mi aflu fericirea… dar nu e nicăieri…
Părea că pentru mine nu exista sub soare
O oază de lumină, de zâmbet şi culoare.

Am rătăcit adesea prin noaptea de păcat
Înstrăinat şi singur, de toţi ai mei uitat…
Căutam cu disperare un suflet să m-aline
Să-mi ia povara grea de lacrimi şi suspine!

Zadarnic am căutat căci lumea-n jurul meu
Era o lume crudă şi fără Dumnezeu,
O lume unde banul era privit ca rege
Iar firea se înalţă şi laude culege!

Dar într-o zi măreaţă… o, ce măreaţă zi
Am întâlnit în cale pe Cel din Veşnicii…
Când paşii m-au purtat spre casa de-nchinare
El mi-a vorbit de ceruri, de viaţă şi salvare!

Şi-atunci, în clipa-aceea în inima de gheaţă
A răsărit din ceaţă o nouă dimineaţă
Şi lacrimi multe, multe, obrajii mi-au brăzdat
Mi-au curăţat viaţa pierdută în păcat!

Ce dragoste supremă! Ce Har fără sfârşit
Să fiu eu, păcătosul, de Dumnezeu iubit…
Să am o haină albă spălată-n Sânge sfânt
Să înţeleg ce dulce e hrana din Cuvânt!

Acum alerg cu râvnă pe calea către cer
Ce-aş mai putea în viaţă de-acuma să mai cer?
Putere şi credinţă să stau pe Stâncă sus
Şi-ncredere deplină că vei veni Isus!

Vulcan-14-06-2014       Maria Luca

O, de-aţi putea-nţelege voi
Ce scurtă-i viaţa pe pământ
Aţi face în această lume
Un colţişor din raiul sfânt!

De-aţi înţelege ce comoară
Purtaţi cu voi ascunsă-n piept
N-aţi face inima să plângă
Şi v-aţi purta cinstit şi drept!

De-aţi şti să preţuiţi cuvântul
Ce-aduce pace şi iubire
Aţi înflori precum migdalul,
Senini şi plini de fericire!

De-aţi înţelege cât de scurtă
E pe pământ această viaţă
Aţi mulţumi de orice clipă,
De orice nouă dimineaţă!

Vulcan-12-06-2014       Maria Luca

Ridicaţi-vă la luptă
Voi, soldaţi ai Lui Cristos…
Domnul Slavei vă-nsoţeşte
Pe un drum victorios!

Îmbrăcaţi-vă armura
Ce-i lăsată prin Cuvânt…
Vă luptaţi să fiţi lumină,
Să fiţi sare pe pământ!

Lucrători… vă ridicaţi
Căci sunt spicele bogate…
Dumnezeu aşteaptă roade
De la tine… soră, frate…

Cât mai este timp de har
Şi salvare… şi iubire,
Voi să fiţi străjerii care
Dau semnalul de trezire…

Azi… cât se mai spune „azi”
Mijlociţi la Dumnezeu
Pentru pace… pentru ţară
Pentru scump poporul meu!!!

Vulcan-11-06-2014       Maria Luca