Etichetă: Poezii de Maria Luca

Te cheamă Dumnezeu
Din drum să te opreşti
Să-nveţi s-asculţi Cuvântul
Să ierţi şi să iubeşti!

Te cheamă Domnul Slavei
Şi-n taină îţi şopteşte
Că paşii tăi veghează,
Că încă te iubeşte…

Te cheamă-o voce blândă
Prin susur de izvoare,
Prin vântul ce adie,
Prin tot ce vezi sub soare…

Prin tot ce vezi în jur
Te cheamă Dumnezeu…
Opreşte-te şi-ascultă
Acesta-i glasul Său!

Vulcan-29-04-2014     Maria Luca

Te cheamă dorul să te-ntorci
Acasă la ai tăi…
Te cheamă susur de izvoare,
Te-aşteaptă munţi şi văi
Să hoinăreşti…s-alergi desculţ
Prin iarba-nrourată…
Te cheamă-atâtea amintiri
Cu tot ce-a fost odată…
Oricât ţi-ar fi de bine-acolo
Cu viaţa ta frumoasă
Ţi-e sufletul un biet pribeag
Ce vrea să vină-acasă!

Vulcan-28-04-2014       Maria Luca

Trece viaţa ca un fum
Tic şi tac pe-al lumii drum…
Trece timpul prea grăbit
Azi te naşti…mâine-ai murit…
Şi când ceasul a pornit
Te avânţi la drum grăbit..
Nu ştii încotro alergi,
Nu ştii roadă de culegi…
Dar Acel ce-ţi este Tată
Lasă-o clipă minunată
Când te-opreşti din drumul tău
Şi Îl vezi pe Dumnezeu…
O, ce sfântă fericire
Să-nţelegi a Lui iubire…
Timpul s-a topit, s-a dus
Când eşti prieten cu Isus…
Orice zi e sărbătoare,
Orice lacrimă…o floare…
Orice clipă…un mister
Ce te-apropie de cer!

Vulcan-27-04-2014      Maria Luca

Ştii tu oare ce valoare
Are-o vorbă ce-ai rostit?
Ea ridică sau doboară
După cum tu ai vorbit…

Vorba bună e alin,
E balsam şi mângâiere…
Când e sufletul rănit
Ea ridică, dă putere…

Însă vorba spusă-n pripă
Ce-i urâtă şi e grea
Va ucide-ncet, încet,
Aducând lacrimi cu ea…

Deci, Cuvântul ne învaţă
Limba, vorba s-o strunim
Şi prin ea s-aducem pace,
Să cântăm, să mulţumim!

Vulcan-26-04-2014       Maria Luca

Trezeşte-te omenire…nu vezi că paşii tăi
Te duc înspre pierzare…te poartă-n negre văi?
Nu vezi câtă durere şi lacrimi te-au secat
De când în goana-ţi sumbră de dragoste-ai uitat?

Trezeşte-te omenire…ce rost are puterea
Dacă-ţi aduce moartea şi-amară e ca fierea?
Când fii tăi se luptă şi lupta nu-i a lor
Tu taci şi fruntea-ţi pleci…şi plângi apoi de dor…

Trezeşte-te omenire…priveşte către cer…
Te-ntoarce la iubire…e tot ce pot să-ţi cer.
Trezeşte-te din somnul ce-aduce nepăsare,
Priveşte către ceruri şi vei găsi salvare!

Mai este încă timp să te opreşti din drum!
Mai este încă timp să te trezeşti acum!
În lanţuri de iubire să legi pe fiecare…
Trezeşte-te omenire…E vremea de schimbare!!!

Maria Luca