Etichetă: Poezii de Maria Luca

 

Spune-mi prietene ce cauți
Când prin lume mergi hai-hui?
Poate cauți un trai mai bun
Într-un loc cum altul nu-i?
Poate vrei să strângi averi
Să ai viața-ndestulată?
Poate vrei să-nalți palate
Cum nu sunt în lumea toată?

Spune-mi prietene ce cauți
Când privești cu dor spre zări?
Te gândești atunci la casa
Ce-i ascunsă-n depărtări?
Îi dai gândului aripă
Să ajungă el acasă
Dorul tainic să-ți aline
Când pe inimă te-apasă?

Spune-mi prietene știi tu
Ce e mai de preț în viață?
E iubirea ce-ți zâmbește
Cald, în orice dimineață…
E iubirea ce aduce
Fericire-n ”eul” tău…
E iubirea jertfitoare,
E iubirea-Dumnezeu!

Vulcan-22-09-2017     Maria Luca

 

 

Privesc la tine, fiul Meu…
Văd că ți-e teamă și te doare…
Văd ochii tăi înlăcrimați
Privind spre cer, căutând salvare
Și văd adânc lăuntrul tău
O rană încă sângerândă
Și inima îți văd copile
Bătând cu teamă, tremurândă…
Atâția ani de rătăcire
Și-au pus pecetea peste tine
Și au făcut din viața ta
Un loc de plângeri și ruine.
Acum, din cerul slavei Mele
Te-am auzit când M-ai strigat
Și am venit…Privesc la tine…
Eu Însuși M-am cutremurat
Când am văzut atâta teamă
Ce stăpânește-a ta ființă…
Nu știi că Eu voi fi cu tine
Să-ți dau în valuri biruință?
Tu stai umil în rugăciune
Și te încrede…voi lucra
Dar să te-ntorci…să vii la cruce
Și te voi binecuvânta!!!

Vulcan-29-09-2017      Maria Luca

 

 

Vor mai fi în viață drumuri
Presărate cu dureri…
Vor fi vorbe de ocară,
Va fi lipsă de puteri…

Vor mai fi în viața ta
Nopți de dor…pustii și reci
Și vor fi mulțimi de gânduri
Străbătând peste poteci…

Și-ți va fi prea grea povara
Sau așa îți va părea
Când ființa ta plăpândă
Iar se va încovoia…

Știu, pe drumul către Mine
Calea-i plină de suspin
Dar voi fi mereu cu tine
Să-ți dau pace și alin…

Lacrimile tale toate
Le voi strânge Eu, mereu
Și-ți voi face o coroană
S-o păstrez la pieptul Meu

Iar când vei ajunge-acasă
Vei fi veșnic fericit
Căci îți voi șopti în taină:
”Vino….fiul Meu iubit!”

Vulcan-04-10-2017     Maria Luca

 

 

Dacă-n zorii dimineții
Am privi spre cer cu dor
Poate-atunci pe drumul vieții
Ar fi soare fără nor…
Dacă ne-am opri o clipă
Din a lumii alergare
Să dăm dragostei aripă
Din lumină și culoare
Poate atunci inima noastră
N-ar fi tristă și pustie
Am vedea în zarea-albastră
Un izvor de bucurie
Poate atunci am învăța
Să iertăm și să iubim
Braț la braț cu dragostea
Toți în pace să trăim!
Dacă-n zorii dimineții
Am privi spre cer cu dor
Am păși pe drumul vieții
Spre al Dragostei izvor!

Vulcan-03-10-2017     Maria Luca

 

 

Doamne, astăzi vreau să-Ți cânt
Cum nu Ți-am cântat vreodată
Fericit că mă iubești
Că-mi ești Prieten și-mi ești Tată…
Vreau s-aduc o jertfă sfântă
Pe altarul ce-i în piept
Să Îți spun că mi-este dor,
Că Te-ador și Te aștept…

Doamne, astăzi vreau, peniță
Să îmi fie inima…
Să aștern pe fila albă
Dorul meu și dragostea
Și-aș mai vrea ca al meu vers
Să aducă bucurie
Sufletelor întristate,
Stropi de har și apă vie…

Doamne, astăzi vreau să-Ți cânt
Cum nu Ți-am cântat vreodată
Vreau să prind în al meu vers
Zorii falnici ce se-arată…
Vreau să fiu străjerul care
Stă de veghe…trâmbițând:
„ Timpul e să vă treziți!
Domnul va veni curând!!!”

Vulcan-02-10-2017       Maria Luca