Etichetă: Poezii de Maria Luca

 

Privesc la tine, fiul Meu…
Văd că ți-e teamă și te doare…
Văd ochii tăi înlăcrimați
Privind spre cer, căutând salvare
Și văd adânc lăuntrul tău
O rană încă sângerândă
Și inima îți văd copile
Bătând cu teamă, tremurândă…
Atâția ani de rătăcire
Și-au pus pecetea peste tine
Și au făcut din viața ta
Un loc de plângeri și ruine.
Acum, din cerul slavei Mele
Te-am auzit când M-ai strigat
Și am venit…Privesc la tine…
Eu Însuși M-am cutremurat
Când am văzut atâta teamă
Ce stăpânește-a ta ființă…
Nu știi că Eu voi fi cu tine
Să-ți dau în valuri biruință?
Tu stai umil în rugăciune
Și te încrede…voi lucra
Dar să te-ntorci…să vii la cruce
Și te voi binecuvânta!!!

Vulcan-29-09-2017      Maria Luca

 

 

Privesc la tine, fiul Meu…
Văd că ți-e teamă și te doare…
Văd ochii tăi înlăcrimați
Privind spre cer, căutând salvare
Și văd adânc lăuntrul tău
O rană încă sângerândă
Și inima îți văd copile
Bătând cu teamă, tremurândă…
Atâția ani de rătăcire
Și-au pus pecetea peste tine
Și au făcut din viața ta
Un loc de plângeri și ruine.
Acum, din cerul slavei Mele
Te-am auzit când M-ai strigat
Și am venit…Privesc la tine…
Eu Însuși M-am cutremurat
Când am văzut atâta teamă
Ce stăpânește-a ta ființă…
Nu știi că Eu voi fi cu tine
Să-ți dau în valuri biruință?
Tu stai umil în rugăciune
Și te încrede…voi lucra
Dar să te-ntorci…să vii la cruce
Și te voi binecuvânta!!!

Vulcan-29-09-2017     Maria Luca

 

 

Privesc la tine, fiul Meu…
Văd că ți-e teamă și te doare…
Văd ochii tăi înlăcrimați
Privind spre cer, căutând salvare
Și văd adânc lăuntrul tău
O rană încă sângerândă
Și inima îți văd copile
Bătând cu teamă, tremurândă…
Atâția ani de rătăcire
Și-au pus pecetea peste tine
Și au făcut din viața ta
Un loc de plângeri și ruine.
Acum, din cerul slavei Mele
Te-am auzit când M-ai strigat
Și am venit…Privesc la tine…
Eu Însuși M-am cutremurat
Când am văzut atâta teamă
Ce stăpânește-a ta ființă…
Nu știi că Eu voi fi cu tine
Să-ți dau în valuri biruință?
Tu stai umil în rugăciune
Și te încrede…voi lucra
Dar să te-ntorci…să vii la cruce
Și te voi binecuvânta!!!

Vulcan-29-09-2017      Maria Luca

 

 

Omule, de ce privești frumusețea trecătoare
Care e o poleială și cu timpul zboară, moare…
De ce oare prețuiești mult mai mult un chip frumos
Decât inima curată și un suflet credincios?
Fiecare e frumos…fiecare-n felul lui
Doar să cauți și vei vedea ca el altu-n lume nu-i…
Pacea de o ai în suflet chipul îți devine soare
Și poți liniște să dai și la cel ce nu o are…
Iar când inima e cântec și e plină de iubire
Frumusețea se revarsă și aduce fericire…
Haina cea mai valoroasă e un zâmbet fericit
Și puterea de-a ierta…de-a iubi și-a fi iubit…
Omule, te rog privește dincolo de ce se vede
Caută frumusețea care stă ascunsă…însă crede
Că aceasta e comoara care viața însenină
Și aduce pe pământ zori de pace și lumină!

Vulcan-27-09-2017     Maria Luca

 

 

De ce te întristezi când părul
La tâmple-ncepe a albi?
De porți în suflet primăvara
Mereu, mereu vei birui!

De ce în ochii tăi de-opal
Vin lacrimi des și des suspini?
Ți-e dor de anii tinereții?
Ai vrea să pleci dintre străini?

Ți-e poate dor de amintirea
Ce-o porți adânc în pieptul tău
Din anii fragezi de pruncie
Când mama te ferea de rău…

Ți-e dor de casa părintească,
De bradul străjuind la poartă,
De trandafirii parfumați
Ce dorul încă îți mai poartă…

De ce te întristezi…căci timpul
Va trece iute…orișicum…
Te bucură de blânda clipă
Ce te așteaptă-n drum acum…

Chiar dacă părul îți albește…
Chiar dacă ochii ți-au slăbit
Te bucură…mai ești în viață
Și ești de Dumnezeu iubit!

Vulcan-25-09-2017    Maria Luca