Etichetă: Poezii de Maria Luca

Nu plânge…lacrimile tale
Sunt mult prea grele pentru mine…
Nu pot să văd pe chipul tău
Atâtea grijuri și suspine…

Povara ce prea greu te-apasă
Aș lua-o eu dacă-aș putea
Și-aș plânge eu în locul tău
Să fii ferice, fiica mea…

Nu plânge…știi că orice-ar fi
Tu ai un Tată ce veghează…
Nu simți cum Mâna Lui te ține
Și viața-ți binecuvântează?

El e cu tine-n înceracre,
În boală, cântec sau supin
De ce să plângi când te iubește
Și-atunci când valuri grele vin?

Nu plânge…lacrimile tale
Mă dor…mă dor așa de mult…
O, de-ai veni la al meu piept
Tu să vorbești iar eu s-ascultt….

Vulcan-23-09-2017    Maria Luca

 

Toate gândurile mele
Doamne, le-aș broda cu dor
Și Ți-aș scrie-o poezie
Cu parfum de iasomie
Din al dragostei izvor…

Ți-aș zidi o casă Doamne
Chiar aici, în al meu piept
Încrustată cu iubire,
Cu frumos și fericire
În ardoare să Te-aștept…

Toate lacrimile mele
Doamne, le-aș dori izvoare…
Picuri reci…ape curate
Peste buzele-nsetate
Când păcatul meu Te doare…

Doamne-ntreagă viața mea
Înaintea Ta o-nchin…
Clipe dulci de părtășie,
De suspin sau bucurie
Îți dau slavă-n veci! Amin!

Vulcan-21-09-2017    Maria Luca

Ce se-ntâmplă Doamne oare
De-i atât necaz sub soare?
Vin furtuni și boli sunt multe
Și nu-s suflete s-asculte
Când suspine caută-alin
Și sunt lacrimi și e chin…
Chiar pământu-i supărat
Pentru viața de păcat
Și se mișcă tremurând
Suferință aducând
Și suspină și oftează
Pentru ziua ce urmează
Căci ești supărat Isuse
Pentru rugile nespuse,
Pentru lipsa de iubire
Ce aduce ne-mplinire,
Pentru rodul necules
Pentru drumul ce-am ales…
Mai îndură-Te de noi
Suntem slabi, plini de nevoi
Și-aplecați sub crucea grea
Ne smerim în fața Ta
Și strigăm spre cerul sfânt:
Ne mai iartă prin Cuvânt….
De putere suntem goi
Doamne-ndură-Te de noi!!!

Vulcan-08-09-2017     Maria Luca

 

Binecuvântat e omul
Ce-I slujește Lui Isus
Și îngenuncheat la cruce
Caută dragostea de sus…
Binecuvântat când vine
Fericit, la casa Lui
Și cu-ntreaga sa ființă
Se închină Mielului…

Binecuvântat e omul
Ce pășește către cer
Și Îl are pe Isus
Stâncă-n traiul efemer…
Binecuvântat când mâna
O întinde spre sărman
Și-are-n inimă iubire
Și nu-i este vorba-n van…

Binecuvântat e omul
Ce Cuvântul cercetează
Și a Lui învățătură
Viața-ntreagă o urmează…
Binecuvântat e-acela
Care strigă ne-ncetat
Fără teamă sau rușine:
”Sunt un fiu de Împărat!”

Vulcan-16-09-2017      Maria Luca

 

Doamne, cât de minunat
Chipul să Ți-L pot vedea
Într-o rază ce străluce
Și în fiecare stea…
Glasul tainic să-Ți ascult
În al păsărilor cânt
Și iubirea să Ți-o simt
Peste tot pe-acest pământ…

Doamne, cât de minunat
Zi de zi să Te slăvesc…
Sufletul să-Ți spună-n rugă
Cât de mult eu Te iubesc…
Strigă marea și pământul,
Stele, cer, tot ce-ai creat
Se unesc în dulce cântec:
Ești așa de minunat!!!

Vulcan-15-09-2017     Maria Luca