Etichetă: Poezii de Maria Luca

Cu Tine-n gând, Iubitul meu,
Păşesc în zori, de dimineaţă
Să mai descopăr încă-o zi
Plină de soare şi de viaţă…

Cu Tine-alături, paşii mei
Încrezători pornesc la drum
Pe stânci înalte sau prin văi
Şi nu am teamă, nicidecum…

Căci eşti cu mine-n încercare,
În fericire sau dureri
Cu Mâna-Ţi binecuvântată
Tu laşi balsam şi mângâieri…

Cu Tine-n gând, Iubitul meu,
Victorios străbat prin lume
Şi nu m-atinge nici un rău
Căci mă încred în Sfântu-Ţi nume!

Cu Tine-alături viaţa mea
Chiar prin furtuni e sărbătoare…
Ştiu…mă susţine-al Tău Cuvânt
Şi o credinţă ce nu moare!

Cât încă va mai bate ceasul
Ce-i hotărât de Dumnezeu
Voi merge neclintit pe cale
Cu Tine-n gând, Iubitul meu!

Vulcan-12-10-2013        Maria Luca

De va veni un duh de teamă
Căutând să-ţi zdruncine credinţa
Ridică ochii către ceruri
De-acolo vine biruinţa!

Şi de va fi în jurul tău
Să cadă-o sută…sau o mie…
Tu nu uita că te veghează
Acel ce-I Domn în veşnicie…

Iar dacă-ar fi să treci vreodată
Prin valea plină de dureri
De sus din cer va-ntinde mâna
Acel ce-aduce mângâieri!

Pe braţul Lui e-atâta pace,
Atâtea sfinte bucurii…
Acolo e izvorul vieţii
Din care sorb ai Săi copii!

Oricât ar fi de greu pe cale
Credinţa ta să fie vie…
Să nu te-nvingă grija, teama
Căci ai un Domn în veşnicie!

Vulcan-11-10-2013       Maria Luca

Gânduri…gânduri ce aleargă
Către cerul înstelat
Să-L găsească pe Acela
Ce din moarte m-a salvat!

Gânduri pline de lumină
Cu petale ca de crin
Ce-s născute din iubire
Şi-aduc inimii alin!

Gânduri adunate-n cântec,
Închinate-n rugăciune…
Pietre ce-au zidit altarul
Ridicat în Sfântul Nume!

Gânduri…gânduri ce se-nalţă
Sus, la tronul de-nchinare
Şi cu ele-mi poartă dorul
Şi speranţa ce nu moare!

Vulcan-27-08-2013       Maria Luca

Mi-aşa de dor de vremea
Când blând vă-mbrăţişam…
Vă adormeam în cântec
Şi nopţile vegheam…

Mi-e dor de-acea iubire
Ce-i unică sub soare
Şi o vedeam prin ochii
De zâmbet şi candoare…

Mi-e dor de ziua-n care
Pe nume m-aţi chemat
Şi prin cuvântul „mamă”
M-aţi binecuvântat!

Mi-e dor din nou s-aud
Mulţimea de-ntrebări…
De ce e ploaia rece?
De ce sunt patru zări?

Mi-e dor de casa plină
De zgomot şi mişcare…
Să vă mai cert…duios…
Şi dorul parcă…doare!

Mi-e dor de voi copii
Comoara mea cea sfântă….
Să vă mai strâng la piept
Cu dragoste adâncă…

Şi dacă astăzi părul
La tâmple mi-a albit
Voi sunteţi tot copii
Pe care i-am iubit

Şi azi mă rog la Tatăl
Mereu să vă păzească
Să ţineţi drumul drept
Spre patria cerească!

Vulcan-09-10-2013              Maria Luca

Ce-i omul, Doamne? O fărâmă,
Un pumn de tină mişcătoare
În care Tu ai pus lumină
Şi o iubire ce nu moare…
Iar viaţa omului? Un zbucium,
Un drum de lupte şi dureri…
Un abur ce se pierde-n zare
Strigând spre cer…căutând puteri!
Ce-i inima? O carne vie
În care-ai pus un dor de cer…
Dorul de Tine…de vecie…
Speranţă-n traiul efemer…
Iar eu ce sunt? Un rob netrebnic
Răscumpărat prin Harul Tău…
Te laud Tată…Te slăvesc
Că azi, sunt fiu de Dumnezeu!!!

Vulcan-08-10-2013     Maria Luca