Etichetă: Poezii de Maria Luca

 

Sunt doar un om… ce pot să fac
Durerea să-Ți alin
Când chiar și eu te-am condamnat
La moarte și la chin…

Sunt doar un om… și-mi pare rău
Că iar Te-am întristat
Că nu Ți-am dat izvor de apă
Când erai însetat…

Sunt doar un om… și slab sunt Doamne
Iar drumu-mi pare greu
Adesea cad împovărat
Dar mă ridici mereu!

Sunt doar un om… dar, Domnul meu
Mă-nchin cu umilință
Mă spală-n sângele Tău sfânt
Și dă-mi prin har credință!

Vulcan-07-04-2018       Maria Luca

Isus mai plânge încă… tu oare Îl auzi?
Mai strigă de pe cruce… tu oare Îi răspunzi?
Izvor mai curge încă din rana sângerândă
Să spele omenirea de moarte și osândă!

Coroana de pe frunte Îl doare… încă-L doare
Și rana de la piept… și rana din picioare…
Pe buzele-nsetate un strop de apă-ar vrea
Un strop de apă vie din viața mea și-a ta…

Isus mai stă pe cruce… și eu l-am răstignit
Și tu, prin nepăsare, prin tot ce-ai făptuit…
Mai strigă către ceruri: ”O, iartă-i Tatăl Meu
Și nu le ține seamă chiar de-i păcatul greu!”

Ce dragoste supremă! Să moară pentru mine
Pe-o cruce la Golgota să moară pentru tine
Acel ce-I fără vină… ce-I Fiu de Dumnezeu
Să moară la Golgota în locul meu și-al tău!

O, suflete ia seama… Isus mai stă pe cruce
Dar vremea este scurtă… sfârșitul va aduce
Și-atunci te va-ntreba: tu oare ce-ai făcut?
Ai stat nepăsător când crucea L-a durut?

Să-ngenunchem acuma… e timp de cercetare
Isus mai cheamă încă… mai dă eliberare…
Să-nghenunchem la cruce… cu dor să mulțumim
Că prin a Lui jertfire noi încă mai trăim! ! !

Vulcan-06-04-2018        Maria Luca

Chiar dacă florile-n grădină
N-au înflorit în astă zi
Eu simt adânc, lăuntrul meu
Un dor nestins și bucurii
Căci Domnul vine și-mi aduce
O sărbătoare minunată
Când dragostea-I nemărginită
În tot și toate se arată
Și vine Domnu-n zori de zi
Pe drumul presărat cu flori
Trezind în inimă iubirea
Și-n suflet aducând fiori
Și vine Domnul… încă vine
În case, corturi sau palate
S-aducă sfântă izbăvire
Să ierte lumea de păcate…
Noi să-L primim cum se cuvine
Cu flori, cu ramuri de finic
Căci fără El suntem un abur
Și nu-nsemnăm aici nimic! ! !

Vulcan-01-04-2018       Maria Luca

 

Privesc din nou la cruce și duhu-n mine geme…
Te văd din nou acolo Isuse răstignit
Cu ochii plini de lacrimi… cu sângele șiroaie
Dar îndurând durerea căci veșnic m-ai iubit…
Te văd din nou… pe frunte coroana cea de spini
Te mai rănește încă și picuri de rubin
Răsar pe tâmpla albă ca flori însângerate
Iar pieptul mai tresaltă cu-o umbră de suspin…
Ți-e așa de sete Doamne și buzele-s uscate
Ai vrea izvor de apă dogoarea să o stingă
Dar ai primit Isuse numai oțet cu fiere
Și n-a fost Doamne suflet cu-o floare să Te-atingă!
O, de-aș putea Isuse cum m-aș urca la cruce
S-ajung la chipu-Ți palid și lacrima să-Ți șterg
Ți-aș picura pe buze din roua dimineții
Și rana sângerândă cu dragoste să-Ți leg…
Dar cum să urc la Tine când chiar și eu Isuse
Te-am răstignit acolo prin cruntul meu păcat
Și plîng acum… mă doare și tare mi-e rușine
Că n-am rămas statornic și-n urma-Ți n-am călcat!
O, Domnul meu mă iartă… privește către mine
Îmi curățește haina prin sângele Tău sfânt
Mărește-a mea credință și fă-mă o lumină
Și lasă-mi ca pecete pe Duhul Tău cel Sfânt!

Vulcan-02-04-2018     Maria Luca

Ce-adâncă fericire… ce pace nesfârșită
Să știu că ești cu mine… să știu că sunt iubită…
Ce minunat e harul cu care mă-nvelești
Când îmi apari în vise și-mi spui că mă iubești!

Te simt că-mi ești alături prin arșiță, furtună
Când soarele zâmbește… când norii se adună…
Pe calea înspinată… pe calea ce-i cu flori,
În primăveri sublime sau zile cu ninsori…

Ești Tu, Iubirea sfântă ce inima-mi alină
Ești Mâna ce mângâie când sufletul supină…
Ești Începutul zilei și-al ei Sfârșit Tu ești
Și-ascuns pe cerul nopții cu dragoste-mi zâmbești…

M-aplec cu reverență… spre cerul veșniciei
Înalț un imn de slavă sub steagul bucuriei…
Ce-adâncă fericire… ce pace nesfârșită
Să știu că ești cu mine… să știu că sunt iubită!

Vulcan-24-03-2018      Maria Luca