Etichetă: Poezii de Maria Luca

Câtă pace şi iubire
E la pieptul Tău, Isus…
Ce măreţ e harul Tău
Şi cât eşti de nepătruns!

Câtă dragoste sublimă
Zi de zi ne dăruieşti…
Ne vorbeşti prin Duhul Sfânt
Şi ne spui cât ne iubeşti!

Cât de minunat e timpul
Petrecut în părtăşie
Când alături de-ai mei fraţi
Îţi cântăm cu bucurie!

Viaţa este-o sărbătoare
Când ne însoţeşti pe drum
Chiar de-s spini ce ne rănesc
Nu ni-e teamă nicidecum!

Căci Tu, Doamne eşti Nădejdea,
Soarele fără sfârşit,
Eşti Acel ce ne-a dat viaţă
Ne-a salvat şi ne-a iubit!

Vulcan-28-05-2013       Maria Luca

Şi dacă tu, mai ai putere
Să mergi pe drum, neabătut,
Întinde-o mână spre acel
Ce-a obosit şi a căzut!

Şi dacă ai pe masă pâine
Şi nu duci lipsă de vre-un bine,
Să-i dai un colţ la cel flămând
Ce plânge-n taină lângă tine!

Şi dacă orice dimineaţă
Ţi-aduce-n dar o zi cu soare
Nicicând să nu uiţi de acel
Ce suferă şi-ades îl doare!

Şi dacă eşti acum ferice
Cu toţi ai tăi, la închinare,
Te du la văduvă şi-orfan
Cu un cuvânt de alinare!

Căci Dumnezeu a pus în tine
Un strop din Harul Său Divin…
Să fii lumină vie-n lume
S-aduci prin dragoste alin!

Să fii tu, mâna ce se-ntinde…
Să construieşti altare vii…
În lumea acesta tulburată
Copil de Dumnezeu să fii!!!

Vulcan-28-05-2013     Maria Luca

Să zbor spre Tine, Doamne,
Ca pasărea în zbor…
Pe-o rază de lumină,
Pe-o aripă de dor…
Să mă desprind de lutul
Ce suferă şi doare…
Eliberat de tină
Să mă înalţ spre Soare…
Acolo printre astre
Să Te-ntâlnesc Isus
Să-Ţi spun cât mi-e de dor
Şi Te iubesc nespus…
Să mă dezbrac de teamă,
De tot ce-i pământesc..
Nici lacrimi nici suspine
Să nu-mi mai amintesc…
Cu îngeri şi arhangheli
Să te slăvesc mereu
Pe Tine, Mire scump
Şi veşnic Dumnezeu!

Vulcan-27-05-2013      Maria Luca

Mi-e dor de Tatăl meu,
Îmi este-aşa de dor…
În sfânta părtăşie
Să-L simt…să mă-nfior…

Mi-e dor de vocea blândă
Ce-n taină îmi vorbea
Prin Duhul Său cel Sfânt
Şi pacea-mi dăruia!

Mi-e dor s-ascult Cuvântul
Trimis prin Harul Său
Ce-aduce-nviorare
Când drumul este greu!

Mi-e dor să-I cânt din nou
În serile târzii
Să chem prezenţa Sa
Cu focul inimii!

De dragostea dintâi
Îmi va fi dor mereu…
Dar mai presus de toate
Mi-e dor de Tatăl meu!!!

Vulcan-26-05-2013     Maria Luca

Pe drumul care duce la dealul Căpăţânii
Trecea un Rege-om şi Salvator al lumii…
Purta pe umeri crucea din lemnul dăltuit
Trimis să moară-n chinuri…de oameni osândit!

Trecea cu ochii-n lacrimi şi fruntea sângerând…
Trecea…şi-n jur mulţimea-L întâmpina urlând
Pe El…Iubirea sfântă şi Fiu de Dumnezeu
Îl scuipă şi-L lovesc…iar drumul este greu!

O…Doamne, cât de crunt Ţi-au răsplătit iubirea
Când Tu-i chemai la viaţă ei Ţi-au dorit pieirea…
Tu ai lăsat în ceruri o slavă de-Mpărat
Iar ei Te-au pus pe lemn şi Te-au crucificat!

Şi totuşi i-ai iertat…cuprins de-un tainic dor
Tu ai cerut la Tatăl iertarea tuturor
Şi-apoi Te-ai stins…Pământul a prins a se mişca
Şi soarele cu spaimă-şi ascunse faţa sa!


Şi azi eşti tot pe cruce…şi azi Te răstignim
Prin ură…prin păcate…prin tot ce făptuim
Şi-Ţi întristăm Fiinţa…şi nu-i pe voia Ta…
Mai ai putere Doamne şi azi a ne ierta?

În marea-Ţi îndurare mai este timp de har,
Mai este timp de rugă şi jertfă la altar!
Îţi mulţumim, o, Doamne că încă ne iubeşti
Şi ne veghezi cu drag din slăvile cereşti!

Vulcan-25-05-2013       Maria Luca