Etichetă: Poezii de Maria Luca

Va trece viaţa noastră ca un abur,
Ca umbra ce se pierde-n asfinţit….
Şi ce va mai rămâne după noi?
O rimă…un cuvânt…tot ce-am iubit…

Vor trece anii noştri ca un râu
Ce nu se mai întoarce la izvoare…
În urmă va rămâne amintirea
Şi tot ce-am strâns în lumea trecătoare…

Căci omul ce-i? Ce-i viaţa pe pământ?
O licărire scurtă în vastul univers,
O frunză ce-i pierdută, purtată de furtuni,
Un orologiu vechi ce s-a oprit din mers…

E omul fir de praf şi viaţa o nălucă…
Şi-atunci ce rost mai are umblarea pe pământ
Când totu-i relativ şi viaţa e un vis
Şi e deşertăciune şi goană după vânt?

E-adevărat…aici e totul trecător!
Şi viaţa, şi speranţa, şi lacrima şi cântul…
Dar…o, ce fericire să ştii c-ai strâns comori
Acolo, sus în ceruri cum te-anvăţat Cuvântul!

Să ştii că n-ai trăit o viaţă în zadar…
C-ai fost lumină vie şi trâmbiţă-n popor,
Că inima ţi-a fost altar de închinare
Şi L-ai slujit pe Domnul cu dragoste şi dor!

Şi-atunci când drumul tău va fi sfârşit, creştine,
S-auzi o voce dulce şoptindu-ţi din înalt:
-Când vei zbura spre cer lăsând această lume-
„Hai, vino fiu iubit! De mult te-am aşteptat!”

Vulcan-24-03-2013       Maria Luca

Când din nou ‘naintea Ta vin la tronul de-ndurare
Curăţeşti a mea fiinţă şi aduci eliberare…
Din a inimii izvor să ţâşnească imnuri sfinte
Şi iubirea ce Te cheamă rătăcită în cuvinte…

Toarnă untdelemnul sfânt căci e vasu-aproape gol
Şi-aşteptându-Te să vii somnul iar îmi dă ocol…
Lasă Doamne-nviorare peste trupul ostenit
Şi păstrează-mă curat căci e timpul pe sfârşit!

Iar când drumul e prea greu dă-mi putere şi credinţă
Ocrotit de braţul Tău să ajung la biruinţă…
Şi mă iartă când adesea faţa Ta o întristez
Când, grăbit pe calea vieţii uit în noapte să veghez!

Iartă-mă de orice vorbă spusă-n grabă, negândit,
Şi de mâna ce n-a dat, şi de gândul nerostit…
Cer iertare Domnul meu pentru glasul ce-a tăcut
Când un frate-a suferit şi tăcerea-Mi l-a durut!

Când din nou ‘naintea Ta mă aplec cu reverenţă
Inima-mi tânjeşte Doamne după sfânta Ta prezenţă…
Şi cuvintele se-nşiră într-un cânt divin, ceresc,
Şi îţi mulţumesc Isuse…Te ador şi Te slăvesc!

Vulcan22-03-2013      Maria Luca

Am risipit talanţii deseori
În drumurile lumii, călător,
Pe strălucirea plină de culori
Dar cu adâncu negru, înşelător!

I-am îngropat în tină câteodată
Cu teama că-i voi pierde într-o zi
Şi ce-i voi spune Celui ce e Tată
Când va-ntreba de ei în veşnicii?

Te rog să laşi înţelepciune Doamne
Să înmulţesc talanţii ce mi-ai dat…
Să te slujesc cu inima curată,
Să fiu un pom cu roade-mbelşugat…

Iar dacă teama…poate nepăsarea
Vor încerca să-mi zdruncine credinţa
În harul ce mi-ai dat…revarsă îndurarea
Ce-mi poate da în luptă biruinţa!

Vulcan-21-03-2013      Maria Luca

Vor înflori cireşii şi vor zâmbi spre soare
Şi păsărele, mii, în triluri vor cânta…
Îşi va deschide cupa, sfioasă, câte-o floare,
Cu-al ei suav parfum din nou ne va-ncânta…

Şi dacă iarna încă mai suflă-n agonie
Cu ultima putere o ploaie de ninsori,
Eu ştiu…mai e puţin şi primăvara vine
Cu-alaiul ei de verde şi cârduri de cocori…

Voi alerga desculţă prin marea de verdeaţă
Şi voi strivi sub talpă regrete şi dureri
Când râuri de lumină m-or mângâia pe faţă
Din fiecare rază voi aduna puteri…

Ce minunat ne-arată iubirea Dumnezeu
Cu-atâta frumuseţe ce zilnic ne-nconjoară
În orice anotimp lăsat prin Harul Său,
Dar mai ales acum în blânda primăvară!

Vor înflori cireşii… şi eu cu ei odată
Voi înălţa spre cer cântările divine
Ce-am împletit cu pace, cu dragoste şi faptă
Iar gingaşe petale vor ninge peste mine…..

Vulcan-21-03-2013     Maria Luca

Din nou se lasă seara…a mai trecut o zi
Şi îmi aplec genunchiul să-Ţi mulţumesc Isuse
Că-n fiecare clipă din ziua ce s-a scurs
Mi-ai dăruit iubire şi bucurii nespuse!

În zorii dimineţii când Te-am chemat în rugă
Să-mi fii alături Doamne -un Prieten Credincios-
Tu mi-ai promis prin Duhul că braţul Tău puternic
Mă va purta prin lume mereu victorios!

Şi Ţi-am simţit prezenţa şi dragostea-Ţi de Tată
Călăuzindu-mi paşii pe calea către cer…
Şi pentru-a Ta iubire cum pot să-Ţi mulţumesc?
Ce aş putea Isuse în schimb să îţi ofer?

Din nou se lasă seara…e linişte şi pace…
Din nou aplec genunchii şi caut faţa Ta…
Mi-aşa de dor de Tine, iubit Mântuitor!
M-aplec cu reverenţă…cu-ntreagă viaţa mea!

Vulcan-20-03-2013     Maria Luca