Etichetă: Poezii de Maria Luca

Coboară iar…o, Duh prea sfânt,
Coboară iar pe-acest pământ
Şi lasă blânda-Ţi adiere
Să cerceteze prin Cuvânt!

Mai vino iar cu mângâiere
Căci drumu-i greu şi-am obosit…
În jurul meu sunt mulţi ce cad
Şi-n lume iar au rătăcit!

Se-aud atâtea glasuri, Doamne,
Ce strigă-n noaptea de păcat…
Se luptă firea-n ei Părinte
Cu Duhul ce se vrea salvat!

Întinde Braţul Tău de Tată
Şi lasă Har din Harul Tău…
Doar Tu mai poţi izbândă da,
Să ne salvezi de tot ce-i rău!

Acum când lumea-i o ispită
Şi-adânc ne doare neputinţa
Venim să Te rugăm Părinte
Din nou să ne măreşti credinţa!

Să ne vorbeşti prin Duhul Sfânt,
Să ne atingi cu Mâna Ta
Iar noi să Te slăvim Părinte
În veci de veci! Aleluia!

Vulcan-01-02-2013      Maria Luca

Ce zarvă se aude
Venind pe-aripi de vânt?
E oare zvon de lupte?
E oare glas de cânt?
Sau rugile-nălţate
De-ai Domnului copii
Ce bat la porţi de aur
Acolo-n veşnicii?

Ce picuri de lumină
Învăluie pământul?
E roua de pe flori
Ce o adie vântul?
Sau lacrimi ce se-adună
Pe struna inimii
Şi curg învolburate
Spre tronul din vecii?

O, câte doruri multe
Prind viaţă şi tot cresc,
Cât oamenii mai speră…
Cât oamenii iubesc…
Dar dorul cel mai sfânt
Ce aripi dă mereu
E dorul după ceruri
Şi-al nostru Dumnezeu!

Vulcan-31-01-2013     Maria Luca

Să poţi iubi când vezi în jur atâta ură…
Să poţi zâmbi când lacrimi inundă-a ta făptură…
Să poţi ierta când eşti de toţi nedreptăţit…
Să poţi cânta când plânge cuvântul nerostit!

Să poţi privi spre ceruri când e furtuna mare…
Să poţi căuta în beznă un licărit de soare…
Să poţi rămâne sus, pe Stânca ce-I Cristos
Chiar vânturi de vor bate şi valu-i furios!

Să poţi întinde-o mână când ţi-e şi ţie greu…
Să poţi fi un exemplu la cei din jurul tău…
Să poţi aduce-n lume un strop de bucurie…
Să poţi păstra în toate credinţa sfântă, vie!

Să poţi urca pe cale chiar spini de te rănesc…
Să poţi uita când oameni adesea te jignesc…
Să poţi striga prin duhul: „Sunt fiu de Dumnezeu!”
Să poţi privi spre ceruri! Să poţi iubi mereu!

Vulcan-30-01-2013

Mi-aşa de dor de Tine, Doamne,
De ţara ce m-aşteaptă sus…
S-alerg pe străzile de aur
Spre pieptul Tău, Iubit Isus…
Şi dezbrăcat de haina lumii,
De lutul care m-a durut
Să-Ţi cânt cu îngeri şi arhangheli…
Să-Ţi spun cât Te iubesc de mult!

Mi-e dor de dragostea divină,
De glasul sfânt ce m-a chemat
Când rătăceam pierdut şi singur
În groapa neagră de păcat!

De dragostea dintâi mi-e dor
Când cercetai fiinţa mea
Iar eu, umil, în rugăciune
Mă dăruiam în palma Ta…
Mi-aşa de dor de Tine, Doamne!
Privesc spre cer… aş vrea să zbor…
Măcar cu gândul să Te-ating…
Mi-e dor de Tine… aşa de dor!

Vulcan29-01-2013     Maria Luca

Când noaptea se aşterne…învăluind pământul
Iar cerul plin cu stele luceşte maiestos,
Mă-nchid în cămăruţă, cu inima fierbinte,
Şi mă aplec umil la crucea Lui Cristos!

Îngenuncheat… şi dezbrăcat de fire…
Privesc cu ochii minţii la trupul răstignit
Şi mă întreb Isuse…Ce mare Ţi-e iubirea
Că Te-ai jertfit pe cruce să pot fi mântuit?

Ce ai găsit la mine…pribeag şi păcătos…
Tu…Dragoste eternă, Tu…Fiu de Dumnezeu
Că m-ai luat din groapa de moarte şi osândă
Şi m-ai spălat în sânge să fiu copilul Tău?

În sfânta părtăşie simt Duhul cum coboară
Şi mă atinge blând…o dulce adiere…
Cuvintele se leagă purtând în ele dorul
Iar sufletul se umple de pace, de putere!

Şi parcă văd aevea, pe fruntea sângerândă,
Cum picuri de rubin s-au transformat în Soare…
Iar eu primesc Lumină pe calea către cer
Şi o speranţă nouă ce n-are asemănare!!!

Vulcan-28-01-2013     Maria Luca