Etichetă: Poezii de Maria Luca

Păşesc stingher peste cărări uitate
În ceaţa unui timp trecut de mult…
Ecouri vin din amintiri confuze
Iar eu, cuminte, mă opresc şi-ascult…

Sunt glasuri ce mă cheamă-n pribegie
Prin anii ce s-au scurs ca un torent…
Sunt chipuri ce trăiesc croindu-şi calea
Dintr-un trecut uitat… către prezent…

Şi-n iureşul de şoapte şi imagini
Mă regăsesc ascuns în zbaterea de clipă
Ce-a strâns în ea nădejde şi speranţă
Şi către cer mi-a dat a dorului aripă…

O clipă ce-a cuprins nemărginirea
Când mi-a vorbit întâia oară EL,
Şi cu putere m-a luat din tină
Isus, Salvarea noastră… Cristos Emanuel!

O clipă ce în viaţă a devenit un Soare
Ce-a sfâşiat mantaua de teamă şi durere
Iar la lumina ei mi-e calea netezită
Învăluită-n pace, iubire şi putere!

Vulcan-26-01-2013     Maria Luca

Iubirea stă şi bate la porţile-ncuiate…
Ar vrea să curăţească, să ierte de păcate…
Dar lanţuri fără număr intrarea au blocat
Şi omul rătăceşte în lumea de păcat!

În goana lui nebună spre-acelaş nicăieri
E tot mai trist, mai singur… mai fără de puteri…
Iar lanţul ce îl ţine e tot mai lung şi greu…
E lanţul de păcate urât de Dumnezeu!

Orbit de strălucirea acestei lumi deşarte
Nici nu gândeşte omul că e aşa departe
De tot ce-nseamnă viaţă, de pace, de iubire,
De Cel ce e izvorul de Har şi mântuire!

Căci fiecare-şi zice: Eu n-am păcătuit…
Eu n-am furat… nu mint… în viaţă am iubit…
Şi n-am ucis pe nimeni… ba chiar am dat un ban
Şi-o haină mai uzată am pus pe cel sărman!

Dar, uneori, în noapte când sufletul suspină
Se-aude o bătaie… o voce-atât de lină…
Şi tainic îţi şopteşte:” Copile, nu uita
Te vreau de Mine-alături! Îţi vreau inima ta!”

Vulcan-24-01-2013     Simion Felix Marțian

Nu vreau să fiu Isuse o fabrică de rime
Ce-nlănţuite-n reguli formează poezia…
Ci vreau să-mi scriu iubirea pe-o lacrimă uitată
Căci mare Ţi-ndurarea şi sfântă măreţia!

Nu vreau al meu condei să-nşire vorbe goale
Ce-acuma sunt citite apoi se pierd în vânt…
Ci vreau să scrijelesc adânc, în orice suflet,
Iubirea şi speranţa ascunse în cuvânt!

Nu vreau altarul meu de slovă şi cântare
Să-ajungă-odată rece sau numai căldicel…
Ci vreau ca rug aprins să luminez în noapte
Purtând credinţa vie şi mântuirea ţel!

Vulcan-23-01-2013     Maria Luca

Doamne-n fiecare zi
Bunătatea-Ţi înnoieşti,
Ne-ocroteşti prin Duhul Sfânt
Şi ne spui cât ne iubeşti!

Zi de zi cu noi, pe cale
Eşti Prieten minunat
Şi ne duci la ape limpezi
Şi la trai îmbelşugat!

Ne alini cu-al Tău balsam
Peste rana sângerândă
Şi în orice încercare
Ne trimiţi prin Duh, izbândă!

Doamne, Tu ne porţi prin valuri
Pe-al Tău braţ biruitor
Şi prin sfântul Tău Cuvânt
Laşi nădejde în popor!

Mulţumim pentru iubirea
Ce ai revărsat mereu
Peste lume… peste ţară,
Peste sfânt poporul Tău!

Vulcan-22-01-2013      Maria Luca

Trăim în vremuri când iubirea
E tot mai rară…şi se stinge…
În inimi nu mai are loc
Şi alungată-n noapte, plânge…
Şi parcă nimeni nu se-opreşte
S-asculte tristul ei suspin…
Mulţi o privesc cu nonşalanţă,
Iar unii trec…şi alţii vin…
Cu timpul care trece-n goană
E tot mai rece…mai străină…
E doar un firicel ce arde
În lumea de păcate plină…
Dar nu-i târziu…mai este Har
Cât încă fumegă tăciunii
Să ne iubim cum Domnul cere…
Aşa cum au făcut străbunii!
Legaţi în lanţul înfrăţirii
Şi curăţaţi în sfântul sânge
Vom duce vestea mântuirii
Salvând iubirea ce se stinge!

Vulcan-18-01-2013    Maria Luca