Etichetă: Poezii de Maria Luca

Când din clepsidra vieţii mele
Nisipul se va fi sfârşit
Voi fi la poarta veşniciei
Lăsând aici tot ce-am iubit…

Atâtea gânduri nerostite
Şi întrebări fără răspuns
Se vor topi în amintire
Când la final voi fi ajuns…

Şi tot ce-am strâns cu-atâta trudă
În alergarea pe pământ
Va fi atunci deşertăciune
Doar praf şi goană după vânt…

Căci nimeni nu mă va-ntreba
Câţi bani am strâns…ce bogăţii…
Tot ce va fi atunci de preţ
Este-n adâncul inimii!

Acolo e comoara sfântă
Ce am primit prin jertfa Sa…
Iubirea, pacea şi viaţa
Plătite scump la Golgota!

Şi dacă-n viaţa trecătoare
Îmi va fi ţel Cuvântul Său
Voi strânge bogăţii în ceruri
Şi-n veci voi fi cu Dumnezeu!!!

Vulcan-18-01-2013   Maria Luca

Când trupul te trădează
Şi plânge-n el durerea
La cine cauţi tu pacea
Şi cui îi ceri puterea
De-a trece peste valuri
Ce-adânc îşi sapă vad
Când a slăbit credinţa
Şi lacrimi multe cad?

Când înlăuntrul tău
Te mistuie tăcerea
Şi-ai vrea să ţipi, s-alungi
Suspinul şi durerea,
Pe cine chemi să-ţi fie
Nădejde-n ceasul greu?
Să ştii că ţi-e alături
În încercări, mereu?

Priveşte către ceruri…
Acolo-i izbăvirea!
Prin Duhul se coboară
Din înălţimi Iubirea…
În sufletu-ntristat
Aduce alinare
Şi-n trupul suferind
Aduce vindecare!

De-acolo Domnul Slavei
Priveşte şi veghează,
Ascultă rugăciunea
Şi calea-ţi luminează…
Încrede-te în Domnul
Oricât ţi-ar fi de greu
Căci e la cârma vieţii
Statornic Dumnezeu!

Vulcan-16-01-2013    Maria Luca

Te caut…
Pe cărări pierdute
În marea de nea…
În vise ştiute,
În picuri de stea…

Te chem…
În rugă şi cânt
Înalţ osanale…
Eşti TU, prin Cuvânt
Lumină pe cale!

Te-aştept…
Cu vasele pline
Şi dorul în piept…
Speranţe divine
Îmi spun să Te-aştept!

Prin Har
Ce dulce trăire
Vibrează în piept…
Şi-atunci, cu iubire
Te chem…Te aştept…

Vulcan-16-01-2013    Maria Luca

Sunt eu
Durere şi surâs
Sfârşit şi început, mereu…
O lacrimă ce trist am plâns…
Sunt eu….

Sunt eu…
Un fulg pierdut în zare
Luat la piept de Dumnezeu
În lume transformat în sare…
Sunt eu…

Sunt eu…
Un vis trăit frumos,
Nădejdea prinsă-n curcubeu…
Un zâmbet sincer şi duios…
Sunt eu…

Sunt eu…
Pierdut şi regăsit…
Acum copil de Dumnezeu
Spălat în sânge…mântuit…
Sunt eu…

Vulcan-14-01-2013      Maria Luca

Prietene ce-alergi pe drumul vieţii
Spre-o ţintă ce nici tu n-o înţelegi,
Nu simţi că alergarea ţi-e în vânt
Iar la final nu ştii ce-ai să culegi?

Te-ai întrebat ce rost au toate-aceste
Comori, ce-ai strâns aicea pe pământ
Când, peste ani, rugina le distruge
Şi ce rămâne? Pumnul de pământ!

Dar tu alergi… şi viaţa ţi-e o luptă
Cu timpul, ce nicicând nu ţi-e de-ajuns…
N-ai cunoscut iubirea pentru semeni
Şi liniştea nicicând nu te-a pătruns!

N-ai vrea o clipă să te-opreşti amice
Şi să priveşti în jurul tău, atent,
La câtă frumuseţe te-nconjoară
Creată de un Domn Omniprezent?

El îţi vorbeşte dragul meu şi ţie…
Tu, numai stai şi-ascultă… şi priveşte…
O floare, un izvor, o şoaptă, un surâs…
E-acolo Dumnezeu… aşteaptă… şi iubeşte!

Şi dacă azi, simţi inima vibrând
E Domnul ce la uşă încă bate…
Deschide-I fără teamă… Domnul Slavei
Mai iartă şi mai spală de păcate!

Vulcan-14-01-2013    Maria Luca