Etichetă: Poezii de Maria Luca

Doamne, dă-mi înţelepciune voia Ta s-o înţeleg…
Când povara mă apasă doar la Tine să alerg
Şi când plin de bucurie sufletul se-avântă-n zări
Să Îţi mulţumesc din nou pentru binecuvântări!

Lasă Harul Tău Isuse să inunde viaţa mea
Să se oglindească-n mine picuri din Iubirea Ta,
Iar în inimă aprinde focul sfânt din veşnicii
Să aştept cu dor momentul când pe nori vei reveni!

Doamne dă-mi cuvinte-alese înaintea Ta când vin
Şi umil la poala crucii mă proştern să mă închin…
Cercetează-a mea fiinţă, toarnă din uleiul sfânt
Să pot merge drept pe calea ce-i trasată în Cuvânt!

Şi Te rog Părinte Sfânt lasă Duhul Tău cel Sfânt
Să îmi fie Călăuză în umblarea pe pământ…
Zi de zi, la orice pas, să lucrez spre Slava Ta
Să fiu demn de-mpărăţie…eu şi toată casa mea!!!

Vulcan-24-11-2012 Maria Luca

Am învăţat în viaţă că totu-i trecător,
Surâsul şi durerea îşi au al lor sfârşit…
Călătorim prin lume sperând mereu mai mult
Dar anii vin în goană şi timpu-i prea grăbit!

Am învăţat că dorul răsare şi apune,
Iubirea poate fi şi lacrimă şi zbor…
În inimă aduni comori nebănuite
Dar strângi şi amintiri ce uneori te dor!

Am învăţat că omul e umbră pe pământ
Acum e sus pe stâncă iar mâine în abis…
O frunză ce-i purtată de vânt spre nicăieri,
O simplă picătură într-un ocean de vis!

Am învăţat cât doare cuvântul nerostit
Şi vorba spusă-n grabă de-o limbă nestrunită…
Câtă putere are o mână ce se-ntinde
Şi-aduce bucurie în inima zdrobită!

Am învăţat să merg pe calea către cer
Deşi sunt spini pe ea ce mă rănesc mereu,
Dar ştiu că undeva, la capăt mă aşteaptă
Şi îmi va da cununa Iubitul Dumnezeu!

Am învăţat în viaţă că totu-i trecător…
Că totul prinde viaţă, trăieşte apoi moare…
Dar peste tot şi toate va dăinui mereu
Iubirea Lui Isus în veci nepieritoare!

Vulcan-23-11-2012      Maria Luca

Am strâns în palmele căuş
Frânturi de versuri şi cântare,
Le-am poleit cu dor arzând
Şi le-am dat aripi ca să zboare…
Iar când s-au ridicat spre ceruri
M-am agăţat, uşor, de-un vers
Şi am pornit -măcar cu gândul –
Să caut Iubirea-n univers!
Acolo, printre galaxii
Devin o mică stea şi eu
Şi strălucesc primind lumină
Din dragostea Lui Dumnezeu…
Şi mă transform apoi în cânt…
Mă contopesc cu îngeri, mii,
Ce Îi înalţă osanale
Părintelui din veşnicii!

Vulcan-22-11-2012    Maria Luca

Cât străjerul încă strigă
Şi se-nalţă mâini spre cer,
Domnul va lăsa-ndurare
Şi va da eliberare
Celor ce plângând o cer!

Cât mai este încă Har
Şi Cuvântul e vestit,
Dumnezeu cu dor aşteaptă
Să te-ntorci pe calea dreaptă,
Să-nţelegi că eşti iubit!

Nu lăsa să treacă clipa…
Astăzi este ziua ta!
Ridică-ţi spre cer privirea
De acolo-i izbăvirea
Ce ţi-o dă prin jertfa Sa!

Cât mai ai suflare-n tine
Spune „DA” Lui Dumnezeu!
El încă mai stă şi bate…
Vrea să spele de păcare,
Să te ia pe braţul Său!

Vulcan-19-11-2012     Maria Luca

Şi eu sunt vinovat Isuse…
Şi eu, tăcând, Te-am răstignit
Când lumea Te privea cu ură
Batjocorind a Ta făptură
Eu nu Ţi-am spus că Te-am iubit!

Şi eu sunt Doamne vinovat…
Prin nepăsarea mea, Te-am răstignit…
Când valul lumii mă purta pribeag
Tu îmi vorbeai adeseori, cu drag…
Dar eu chemarea nu Ţi-am auzit!

Sunt vinovat Isuse, şi mă doare
Păcatul ce în cuie Te-a bătut…
Păcatul meu… păcatul omenirii
Ce-a condamnat Izvoarele Iubirii…
Şi asta Doamne tare Te-a durut!

Sunt vinovat de lacrima ce-ai plâns…
De fiecare clipă în care Te-am uitat
Şi nu m-am dus în lume să vestesc
Că Tu eşti Domnul, Mirele Ceresc!
Mă iartă Doamne, ştiu… sunt vinovat!

Vulcan-20-11-2012    Maria Luca