Etichetă: Poezii de Maria Luca

De ce te prinde teama când vântul bate tare
Şi barca vieţii tale lovită e de val?
Nu ştii că Domnul Slavei din ceruri te veghează
Şi îţi va fi Cârmaci să te întorci la mal?

De ce când încercarea te-atinge uneori
Te pierzi în neputinţa de-a merge mai departe?
Nu ştii că Dumnezeu îţi dă puteri, când ceri,
De-a sparge orice ziduri…de-a merge chiar pe ape?

De ce te îndoieşti când vezi în lume răul,
Atâta nedreptate, şi lacrimi şi suspin?
O mie de-ar cădea în jurul tău…ştii bine:
Isus e Stânca vieţii când vremuri grele vin!

Să nu te-ngrijorezi! Să nu te prindă teama!
Chiar dacă uneori, mai cazi…şi drumu-i greu…
Tu ai în cer un Tată ce mâna-şi va întinde
Şi îţi va da izbândă în încercări, mereu!

De-L chemi cu stăruinţă, oricând, în orice loc,
Din cerul Lui de slavă va coborî la tine…
Va şterge-ngrijorarea, te va lua la piept,
Şi nu vei duce lipsă nicicând, de nici un bine!!!

Vulcan-30-10-2012      Maria Luca

Doamne, pleacă-Te spre mine…
Cercetează-mi inima…
Numai Tu poţi înţelege
Suferinţa ce-i în ea!

Numai ochii Tăi de Tată
Pot privi cu îndurare…
Numai braţul Tău ridică
Şi îmi dă eliberare!

Cercetează-mă Părinte…
Dăruieşte-mi pacea Ta
Când prin valuri şi furtună
Trec ades, şi lupta-i grea!

Numai Tu eşti Doamne Stânca
Unde adăpost găsesc…
Iar la vocea Ta divină
Valurile se opresc!

Într-o lume care geme
Înrobită de păcat,
Numai Tu îmi eşti nădejdea
Că voi fi iertat, salvat!

Pleacă-Te spre mine, Doamne,
Curăţeşte-mi inima…
Să fiu gata de plecare
Când trâmbiţa va suna!

Vulcan-28-10-2012     Maria Luca

Domnul a privit din slavă
Plin de milă şi-ndurare
Spre al Său popor ales
Şi-a dat binecuvântare!

Plin de dragoste şi milă
S-a oprit în dreptul tău…
Ţi-a şoptit cu voce blândă:
„Vino, ştiu că-ţi este greu!

Din a cerului mărire
Am venit ca să-ţi vorbesc…
Să te strâng la piept cu drag
Şi să-ţi spun cât te iubesc!

N-ai privit în jurul tău
Să vezi câtă măreţie
Am creat pe-acest pământ
Şi ţi-am dat-o toată, ţie?

Din iubire pentru tine
Am trimis pe Fiul Meu,
Pe o cruce la Golgota
Să-ţi spele păcatul greu!

Şi nimic nu ţi-am cerut
Plată, pentru jertfa Sa…
Nu-nţelegi că te aştept
Să-mi predai inima ta?

Vino!…Vreau să-mi fii alături…
Vreau odihnă să-ţi ofer!
Împreună să străbatem
Calea-ngustă către cer!!!

Vulcan-26-10-2012    Maria Luca

Sunt multe semne clare ce ne vestesc acum
Că Domnul Îndurării este deja pe drum…
Mai e puţin şi iată…pe nori va reveni
Să-şi ia mireasa scumpă, s-o ducă-n veşnicii!

Se-apropie răpirea! E timpul pe sfârşit…
Iubirea-ncet se pierde…poporu-i risipit…
Credinţa ce odată era un rug aprins
Abia clipeşte-n lume…aproape că s-a stins!

Ne asaltează ştiri …de foamete, război,
Atâtea boli ucid…atâţia oameni goi…
Cutremure şi ape distrug şi-aduc durere
Iar sufletele plâng şi-s fără de putere!

Din cerul Lui de slavă, suspină Dumnezeu
Când vede apăsarea peste poporul Său…
Şi se coboară-n taină prin Duhul Său cel Sfânt
S-aducă mângâiere şi pacea din Cuvânt!

„Veghează-n rugăciune, poporul Meu iubit…
Te roagă şi veghează…E timpul pe sfârşit!
Să ai ulei în vase când ora va suna
La nunta-mpărătească să fii mireasa Mea!”

Vulcan-28-10-2012     Maria Luca

De-aş fi un înţelept cu mintea ascuţită
Aş dăltui cuvântul şi l-aş preface-n vers,
L-aş împleti cu dor şi dragoste fierbinte,
Cu aripi de speranţă să zboare-n univers!

Un pictor dacă-aş fi, aş prinde curcubeul
Ca pensulă măiastră… şi Ţie Ţi-aş picta
Pe-o lacrimă jertfită în nopţile târzii
Uimit de măreţia şi frumuseţea Ta!

O,… de-aş avea un glas cum are ciocârlia,
Ce imnuri minunate aş înălţa spre cer…
Chiar îngeri s-ar opri s-asculte cu uimire
Măreaţa simfonie ce-n taină Îţi ofer!

Eu… nu sunt înţelept… să pot versifica,
Nici pictor să redau splendorile de sus…
Iar glasul meu nu cântă frumos, melodios…
Sunt nensemnat Isuse, dar…Te iubesc nespus!

Şi ce comoară este mai scumpă pe pământ
Decât iubirea sfântă ce-o port în pieptul meu!
Ea mă va duce-acasă… cu îngerii din ceruri
Să Te slăvesc în veacuri, Părinte, Dumnezeu!!!

Vulcan-27-10-2012      Maria Luca