Etichetă: Poezii de Maria Luca

Când treci prin valuri şi furtună
Iar drumul ţi se pare greu,
Gândeşte-te că-n orice vreme
Nădejdea ta e Dumnezeu!

Când lumea te răneşte-ades
Şi plângi tăcut…şi-ţi este greu…
Ridică-ţi ochii către cer
Nădejdea ta e Dumnezeu!

Când trupul tău a obosit
Şi duci povara mult prea greu,
Apleacă-te în rugăciune…
Nădejdea ta e Dumnezeu!

De-L chemi în orice-mprejurare
Vei fi pe braţul Lui, mereu,
Şi vei vedea că-n viaţa ta
Nădejdea este DUMNEZEU!

Vulcan-24-10-2012     Maria Luca

Când Domnul vine-n cercetare
Tot universul se deschide…
Dispare spaţiu, timp… şi-n taină,
Isus în braţe te cuprinde!

Din inimă ţâşnesc izvoare
Ce se revarsă lăcrimând…
Iar Duhul Sfânt – o adiere –
Pătrunde-n suflet şi în gând!

Şi rând pe rând dispare teama,
Poveri, suspine şi dureri…
Şi-o pace sfântă se coboară
Prin Duhul blândei mângâieri!

Când Dumnezeu te cercetează
Ţi-e viaţa-ntreagă o lumină…
Şi-aştepţi mereu, tânjind de dor
Pe nori de slavă să revină!!!

Vulcan-24-10-2012      Maria Luca

Tânjind de dorul după Tine
Te caut din zori până-n apus,
Te chem îngenunchiat la cruce…
Să mă atingi mi-ar fi de-ajuns!

Bolnav de dorul după Tine
Privesc spre cerul nesfârşit…
Şi îmi zâmbeşti în orice stea
Şi-mi spui ce mult Tu m-ai iubit!

Cuprins de-a dorului aripă
Mă-nalţ în duh spre galaxii
Şi caut răspuns la întrebarea:
„Mai este mult până-o să vii?”

Căci dorul după Tine Doamne
Nimic nu-l poate vindeca,
Numai prezenţa Ta Divină,
Iertarea şi-ndurarea Ta!

Vulcan-22-10-2012     Maria Luca

Îndură-Te de mine Doamne
Sunt robul Tău, şi am greşit…
M-a prins în lanţul lui păcatul
Şi îndoiala m-a robit!

Priveşte către mine, Doamne,
Şi vezi-mi lacrimile mii
Ce îmi brăzdează-ades obrajii
De când mi-s zilele pustii!

Privesc spre cerul Tău de slavă,
Mă-nchin şi mâinile-mi ridic….
Mai poţi privi la mine Doamne,
Ajuns un bulgăr de nimic?

O,… de-aş putea întoarce timpul
Să-ndrept ce-n viaţă am greşit,
Să nu mai rătăcesc în noapte
Străin şi singur, părăsit!

Dar timpul nu-l mai pot întoarce
Şi-a mea salvare-I Dumnezeu…
Priveşte-mi inima Părinte
Să vezi că-mi pare-aşa de rău!

Ţi-am întristat Slăvita-Ţi Faţă
Şi ochii Tăi au lăcrimat
Când m-am pierdut din neveghere
În lumea neagră de păcat!

Mă-ntorc acum cu umilinţă…
Te rog să-mi ierţi păcatul greu,
Mai dă-mi o şansă de salvare,
Slăvit şi veşnic Dumnezeu!

Doar Tu eşti Dragoste eternă,
Părinte bun şi iubitor…
Primeşte-mă din nou la piept…
Mi-e dor de Tine… aşa de dor!!!

Vulcan-21-10-2012    Maria Luca

Ce minunat Tu ne-ai creat
Părinte Sfânt din veşnicii…
Ai pus în noi Iubirea Ta
Şi-n piept ne-ai pus altare vii!

Din pumnul aspru de ţărână
Ai modelat un chip frumos
Şi ne-ai făcut fiinţe vii
Trăind spre slava Lui Cristos!

Cu câtă dragoste sublimă
Te-ai îngrijit apoi de noi…
Mereu ne-ai dus pe braţul Tău
Zdrobind necazuri şi nevoi!

Ce minunat Tu ne-ai creat…
Ne-ai dat un dor de veşnicii
Să Te-aşteptăm neîncetat
Pe nori de slavă să revii!

Vulcan-21-10-2012     Maria Luca