Etichetă: Poezii de Maria Luca

O lacrimă ascunde un univers întreg,
Un univers de zâmbet, de cântec sau dureri,
O lacrimă adună sclipiri de curcubeu,
Eliberează inimi, aduce mângâieri.

O lacrimă-i izvorul ţâşnind ca un şuvoi
Din inima prea plină şi gândul nerostit…
O lacrimă-i dorinţa de-a te-nălţa spre stele,
De a iubi mereu, de-a te simţi iubit.

O lacrimă e puntea ce duce la Isus
Când stai în rugăciune, în sfântă părtăşie,
O lacrimă vorbeşte mai mult decât pot spune
Cuvintele-nşirate…o sută, sau o mie.

O lacrimă devine în ceruri o comoară
Ce-i strânsă pic cu pic de Mirele Ceresc…
Şi-acolo-n veşnicie va deveni cunună
Ca sfântă răsplătire a celor ce-L iubesc!

Vulcan-21-09-2012    Maria Luca

Petale ce mor zgribulite
Şi frunze purtate de vânt…
Speranţe piedute în ceaţă
Ce-ascunde al toamnei veşmânt.

O muzică sumbră adie
Prin crengile goale, pustii…
Şi gânduri ce-aleargă în noapte
Să-nvie uitate amintiri.

Un cer care plânge ades
Cu lacrimi de ploaie şi dor…
Iubirea ce-şi caută-adăpost
Cu aripi deschise în zbor.

E toamnă… e-un tot ruginiu
Ce-a prins în tentacule viaţa…
Dar sus, după nori, e un Soare
Ce-aduce în suflet speranţa!!!

Vulcan-20-09-2012    Maria Luca

Doamne, Tatăl meu din ceruri, vin acum în faţa Ta…
Eu, umilul Tău slujbaş mă proştern în rugăciune
Să Te rog Părinte Sfânt să mă-mbraci cu haina sfântă
A credinţei nentinate şi să-mi dai înţelepciune!

Dă-mi înţelepciune Doamne, să-nţeleg al Tău Cuvânt
Când în cămăruţa mea mă aplec să-L cercetez…
Dă-mi cuvinte iscusite să-L vestesc neâncetat
Şi mă fă lumină vie în popor să luminez!

Mă îmbracă cu putere şi dă-mi Harul Tău, Isus,
Să conduc pe calea-ngustă pe toţi cei ce te slujesc,
Să fiu omul din spărtură şi străjer ce strigă-n noapte,
Mă învaţă Domnul meu, cum să iert şi să iubesc!

Şi când valuri vor veni să aducă tulburare
Şi învăţături străine se strecoară în popor,
Ţine-mi Doamne mintea trează să veghez neâncetat
Şi cu toată adunarea să Îţi cerem ajutor!

Leagă-ne Isuse scump în a lanţului iubire
Şi revarsă peste noi Duhul Tău Mângâietor,
Să avem ulei în vase, să fim treji şi vegheatori
Iar când vei veni Isuse toţi să Te urmăm în zbor!

Vulcan18-09-2012    Maria Luca

Privesc la tine, scumpă mamă,
Şi parcă mă trezesc din vis…
Ţi-e trupul slab şi obosit
Iar peste părul tău a nins.

Când a trecut măicuţă timpul?
Parcă mai ieri mă legănai
Şi mă strângeai duios la piept
Când despre Domnu-mi povesteai…

Atâtea nopţi ai stat de veghe
La patul meu, când sufeream,
Eu te priveam cu ochi uimiţi
Căci plânsul nu-ţi înţelegeam!

Când pe genunchi strigai spre ceruri
Numele meu era rostit,
Şi mijloceai la Dumnezeu
Să-ţi fie pruncul ocrotit!

Ce repede trecut-au anii…
Acuma am şi eu copii,
Şi eu, mă rog la Dumnezeu
Să-i ţină în credinţă vii!

Dar când mă uit la tine mamă
Din nou mă văd copilul tău…
Şi pentru că te am în viaţă
Îi mulţumesc Lui Dumnezeu!

Vulcan-16-09-2012    Maria Luca

Privesc către cer şi aştept
Din slavă, pe nori, să revii…
Povara e parcă mai grea
Iar inimile-s reci şi pustii!

Iubirea ce-odată ardea
Abia mai clipeşte acum…
Străjerul adoarme în noapte
Şi spinii crescut-au pe drum!

Privesc cu nădejde spre cer
Şi sper c-ai să vii în curând…
E lumea robită-n păcat
Şi-o văd către hău lunecând!

Îmbracă-ne Doamne-n lumină
Prin Tine lumină să fim…
Şi pune iubirea în inimi
Prin Tine mai mult să iubim!

Să ducem în lume Cuvântul
Şi vestea salvării divine,
S-aprindem speranţa pierdută,
Nădejdea şi dorul de Tine!

Ridică-Ţi prin Har lucrătorii
Căci holdele iată…sunt gata!
Mai pune uleiul în vase
Cu toţi să strigăm:” Maranata!”

Vulcan-06-09-2012    Maria Luca