Etichetă: Poezii de Maria Luca

Bună dimineaţa, lume! parcă-ar vrea să strige cerul
Când se-aprinde de ruşine luminat de mândru soare ,
Delicat se-ascunde-n nori şi trimite stropi de ploaie
Bună dimineaţa lume! Nu auzi a lui urare?

Gata! Noaptea s-a sfârşit! Supărată a plecat…
Şi-a luat cu ea mantaua de-ntuneric şi mister.
Iată-o nouă dimineaţă minunată se arată
Plină de iubirea sfântă, trimisă în dar din cer!

Domnul îţi vorbeşte-acuma, îţi trimite sărutare…
Nu vezi raza luminoasă ce timid îţi bate-n geam?
N-auzi vântul ce-ţi şopteşte -hoinărind prin crengi golaşe –
„Fiul meu voi fi cu tine, vreau alături să te am „

Bună dimineaţa lume! strigă tot ce are viaţă…
Apa, cerul şi pământul se unesc în rugăciune…
Însuşi Dumnezeu din ceruri se apleacă cu-ndurare
Plin de dragoste ne spune : Bună dimineaţa lume!!!

Vulcan 27 oct.2011   Maria Luca

Ţintesc mereu mai sus, spre înălţimi astrale,
Hrănindu-mă cu Harul ce vine din Cuvânt…
Mă răcoresc izvoare ce curg din veşnicie,
Cuprind în braţe cerul cu-al dragostei avânt!

Mă contopesc cu dorul ce-mi mistuie fiinţa
Şi pe cărări de vise Te caut şi Te aştept
Să mă cuprinzi în braţe…să Te ating uşor
Pe fruntea sângerândă şi rana de la piept!

O, ce cântări sublime mă cheamă către cer…
Văd îngeri şi arhangheli la tronul de mărire…
Aş vrea să fiu cu ei, să mă închin smerit
Acelui ce dă viaţă, speranţă şi iubire! Amin!

Vulcan 23 feb.2012   Maria Luca

Copil cu ochi senini şi blânzi
Ce râzi în hohot către soare,
Ce forţă, oare, te-a creat…
Ţi-ai pus această întrebare?

Ce mână binecuvântată
Din mii de fire te-ampletit
Şi ţi-a dat vocea minunată,
Te-a ocrotit şi te-a iubit?

Cine ţi-a dat seninul zilei,
Şi gâza ce uimit priveşti,
Minunile ce te-nconjoară
Şi tot ce-n viaţă îţi doreşti?

Acesta este DUMNEZEU
Ce din iubire te-a creat!
Să ne-aplecăm, să-I mulţumim,
Că este-un Tată Minunat! Amin!

Vulcan 19 feb.2012   Maria Luca

Păşesc prin labirintul de gânduri şi de vise
Şi caut cuprins de dor o cale către cer…
Mă-ntâmpină ţipând cuvintele nescrise
Ce vor eliberare….Dar cum să le-o ofer?

Chiar eu mă simt pierdut prin versuri fără rimă,
Şi caut adânc izvorul…să le-mpletesc în cânt…
E fila încă albă…dar brusc ţâşnesc şi-animă
Condeiul ce porneşte să scrie cu avânt.

Şi izvorăsc poeme ce curg spre veşnicie…
Cuvinte de-adorare ce-n versuri le aştern…
Aduc cu ele dorul, speranţa veşnic vie
Că am în cer un Tată, un Dumnezeu Etern!

Ce sfântă bucurie să poţi cânta Iubirea…
Ce pace nesfârşită să ştii că eşti iubit,
Că undeva, acolo, te-aşteaptă veşnicia
Şi Cel ce pentru tine pe cruce s-a jertfit! Amin!

Vulcan 20 feb.2012    Maria Luca

E scris în filele Scripturii
Despre o zi şi-o judecată
Când va veni Stăpânul lumii
Să dea răsplata după faptă!

Profeţii-n vremuri de demult
Au scris despre venirea Lui,
Au spus că-n vremea de pe urmă
Se-nchide uşa harului!

Cât adevăr în vorba lor….
Dar ce puţini au ascultat!
Se vede azi cum Dumnezeu
E pus în rame şi uitat!

Sunt unii care râd de El,
Şi construiesc alţi dumnezei…
Se-nchină la plăceri şi bani,
Tot ce contează sunt doar…ei!

Dar Cel ce a murit pe cruce
Şi-ntotdeauna ne-a iubit,
Va reveni să-i ia acasă
Pe cei ce-n viaţă i-au slujit!

Atunci se va-mplini Scriptura
Şi profeţia din vecii
Căci marea, cerul şi pământul
S-or zgudui din temelii!

Isus va reveni pe nori
Înconjurat de strălucire…
Va fi un drept Judecător
Dar poate fi şi-un Veşnic Mire!

Deci stai o clipă….meditează….
Tu, ce în viaţă L-ai hulit!
Cum vei privi în ochii Săi?
Cum vei putea fi mântuit?

Când vei vedea în palme rana
Şi săngele ce-a curs şuvoi,
O, cât ai vrea să-ţi ceri iertare
Şi să dai timpul înapoi!

Dar ce târziu va fi atunci
Cănd uşa Harului sa-nchis…
Vei plânge căutând salvare
Deşi o viaţă L-ai respins!

Acum cât nu e prea târziu
Întoarce-te din drumul tău
Şi cere-ţi pe genunchi iertare
La Tatăl Veşnic…Dumnezeu! Amin!

Vulcan 18feb.2012    Maria Luca