Etichetă: Poezii de Maria Luca

De ziua ta, mămico
Ce pot să-ţi dăruiesc….
O floare, un sărut
Şi-un veşnic…te iubesc!

De ziua ta natura
Se-mbracă-n sărbătoare,
E totul plin de viaţă,
De zâmbet şi culoare!

De ziua ta e cerul
Albastru, fără nori,
Şi soarele mai cald,
Şi cântec de viori.

De ziua ta mămico
Să-ţi mulţumesc aş vrea
Că m-ai purtat pe braţe
Şi-am fost iubirea ta.

De ziua ta, din nou,
Îl rog pe Tatăl Sfânt
Să-ţi ocrotească paşii
Cât fi-vei pe pământ! Amin!

Vulcan 7 martie 2012   Maria Luca

Când genunchii îmi aplec
Înaintea feţei Tale,
Mii de îngeri se coboară
Aducându-ţi osanale!

Marea, cerul şi pământul
Se opresc din goana lor
Să asculte rugăciunea
Ce se-nalţă cu mult dor!

Din prinosul inimii
Curg izvoare de iubire,
Ce prind formă în cuvinte
Şi se-ndreaptă către Tine:

„Te slăvesc Mărite Tată,
Domn, a toate Creator,
Ce-ai adus salvarea-n lume
Şi lumină în popor!

Vin acum în faţa Ta,
Păcătos salvat prin har,
Să îţi mulţumesc Isuse
Pentru viaţa dată-n dar!

Mulţumesc pentru iubirea
Ce-ai adus în viaţa mea,
Pentru pacea, bucuria,
Ce-mi cuprinde inima!

Mulţumesc că Tu eşti Stânca
Unde îmi găsesc salvare,
Când durerea mă doboară
Tu eşti sfântă alinare!

Mulţumesc că prin Calvar
Sunt salvat şi mântuit,
C-ai murit în locul meu,
M-ai iertat şi m-ai iubit!

Toată viaţa mea Isuse
Vreau doar Ţie să mă-nchin,
Să Te laud, să-ţi dau slavă,
Azi şi-n veci de veci! Amin!

Vulcan 5 martie 2012   Maria Luca

Să mergi cu fruntea sus
Chiar dacă-n jurul tău
Ispitele sunt multe
Şi drumul este greu!

Să fii ca o lumină
În noaptea grea şi rece,
Să răspândeşti căldură
Pe unde pasu-ţi trece!

Şi dacă lângă tine
O mie vor cădea,
Stai neclintit pe stâncă
Căci eşti sub paza Sa!

Şi nu uita: Iubeşte!
Căci mult El te-a iubit!
Popoare ar fi dat
Să fii tu mântuit!

Când L-ai primit în viaţă
El ţi-a promis aşa:
Mereu voi fi cu tine
Şi nu te voi lăsa!

Deci mergi cu fruntea sus,
Priveşte către cer,
Căci te conduce-n viaţă
Cristos Emanuel! Amin!

Vulcan 3 feb.2012      Maria Luca

Uneori este greu, alteori mai uşor,
Uneori când asculţi, sunt cuvinte ce dor…
Uneori viaţa ta este plină de soare,
Alteori vin nori grei şi furtuna e mare.

Uneori calea ta este plină de spini,
Alteori te îmbată parfumul de crini…
Uneori eşti doar zâmbet….şi eşti fericit…
Alteori lacrimi curg pe obrazul slăbit.

Uneori te apleci sub povara cea grea,
Alteori plin de dor către cer ai zbura…
Uneori ai prieteni ce aproape îţi sunt,
Alteori te simţi singur şi lipsit de avânt.

Uneori eşti căzut şi lipsit de putere,
Alteori tu ridici şi aduci mângâiere…
Uneori te învinge al vieţii tumult
Alteori eşti pe val şi-ţi doreşti mult mai mult.

Când ai pe Isus ca Prieten Iubit
Şi-n inima ta un loc I-ai găsit,
Vei merge prin viaţă purtat de credinţă
Şi-n orice-ncercare vei avea biruinţă! Amin!

Vulcan 29 feb.2012    Maria Luca

Să-ţi dau în dar o floare
În zi de primăvară?
O roză, o garoafă
Un fir de lăcrămioară?
Să-ţi fac în dar un cânt
Suav ca primăvara,
Să-l cânte-n nopţi târzii
Pe strunele-i vioara?
Să-ţi dăruiesc o stea
Să-ţi lumineze calea
Cănd în vâltoarea vieţii
Te-aruncă îndoiala?
Să-ţi dau în dar un cântec
O roză sau o stea
Când mai presus de toate
Este Iubirea Sa?
Deci Dumnezeu din cer să lase
În viaţa ta numai lumină,
Prin Duhul Sfânt să te-ocrotească,
În primăvara ce-o să vină!
Să răspândeşti în jurul tău
Aceeaşi dragoste, mereu,
Rămâi aşa,cum eşti doar tu,
Iubita sufletului meu! Amin!

Vulcan 28.02.2012    Maria Luca