Etichetă: Poezii de Maria Luca

Omule, de-ai înțelege
Cât de scurtă-i viața ta
Te-ai opri din alergare
Și pe loc o clipă-ai sta
Să privești în jurul tău
Să vezi câtă frumusețe
Te întâmpină în zori
Zi de zi și-ți dă binețe…
Te-ai opri pentru o clipă
Să privești lăuntrul tău
Să găsești acolo pacea
Ce ți-a dat-o Dumnezeu
Și iubirea ce a pus-o
Ca pe un mărgăritar
În adâncul inimii
-Cel mai scump lăsat în dar-
Omule de-ai înțelege
Cât de scurtă-i viața ta
Te-ai opri din alergare
Și te-ai bucura de ea!

Vulcan-24-03-2016     Maria Luca

Doamne, mai privești spre lume?
Mai privești către pământ?
Alergăm pe drumul vieții
Flămânzind după Cuvânt
Și ni-e dor Părinte Bun
Dor nebun de Vocea Ta,
De Iubirea Ta divină
Și de tot ce-nseamnă ea…

Uneori cădem pe cale
Doborâți de vânt și ploi,
De povara mult prea grea
Dintr-o viață de nevoi
Dar chemăm a Ta prezență
Și privim cu dor spre cer…
Un cuvânt atât de-ai spune
Toate grijurile pier…

Mai întinde-Ți Mâna Tată…
E atâta plâns și jale
Și atâția spini Părinte
Ne întâmpină pe cale
Dar privim spre ceruri Tată
Și ne-ncredem în Cuvânt…
Doamne, mai privești spre lume?
Mai privești către pământt?

Vulcan-23-03-2017     Maria Luca

Mă-ncred în Tine, Doamne când valuri fără număr
Lovesc în barca vieții….eu mă încred în Tine
Căci Tu îmi dai putere și Te-ngrijești Părinte
Să nu duc lipsă Doamne nicicând, de nici un bine…

În harul Tău mă-ncred…în sfântul Tău Cuvânt
Ce-aduce-n suflet pace și-n inimă alin
Căci Tu, doar Tu Isuse ești Medicul Suprem
Ce vindeci suferința și-alini orice suspin…

Mă-ncred în Tine, Doamne cu tot ce am…ce sunt…
Cu-ntreaga mea ființă eu mă încred în Tine
Căci știu…pe drumul vieții mereu îmi ești alături
O sfântă Călăuză spre zările divine!

Vulcan-17-03-2017      Maria Luca

Când spre cerul slavei Tale îmi ridic cu dor privirea
Simt cum duhu-mi se-nfioară și mă-nvăluie Iubirea
Căci zăresc acolo-n slavă chipul Tău Cel minunat
Și Privirea ce mă caută într-o lume de păcat…

Doamne, când privesc spre ceruri inima tresare-n mine
Căci mi-e haina întinată și mi-e greu și mi-e rușine
Pentru slaba mea ființă ce suspină sub povară
Pentru rana ce-i în suflet și a prins din nou să doară…

Dar mă-nvăluie Iubirea și Privirea Ta divină
Vindecă a mea durere și îmi spală orice vină
Cînd spre cerul slavei Tale mâinile-mi înalț cu dor
Simt cum Te cobori prin Duhul bunul meu Mântuitor…

Și reverși în suflet pace…mă hrănești cu-al Tău Cuvânt
Îmi dai aripi către stele să mă-nalț mai cu avânt…
Vocea Ta-mi șoptește dulce străbătând prin galaxii…
Te iubesc copilul Meu și mereu te voi iubi!

Vulcan-19-03-2017       Maria Luca

Când în viața ta creștine
Se stârnește ploaie, vânt
Te apleacă-n rugăciune
Și te-ancrede în Cuvânt
Căci acolo e puterea,
Apa vie ce-ți dă viață
Și iubirea care-ți șterge
Lacrima arzând pe față…

Dacă pașii tăi creștine
Obosesc de grea povară
Și în tălpile-nspinate
Rănile încep să doară
Strigă către Cel ce-I Tată
Cere milă și-ndurare
Și prin har primi-vei pace
Și puteri, eliberare…

Dacă vorbe-nșelătoare
Vor să-ți clatine credința
Tu, rămâi la poala crucii
Căci acolo-i biruința
Și ascultă Glasul tainic
Coborât din galaxii…
”Pentru tine dau popoare…
Te iubesc…te voi iubi!!!”

Vulcan-14-03-2017      Maria Luca