Etichetă: Poezii de Maria Luca

Te-ai încrezut în oameni..te-ai încrezut în soartă
Și n-ai privit spre ceruri să-L vezi pe Creator…
În inima de gheață n-a înflorit iubirea
Și aripi niciodată nu ai deschis spre zbor…

Ai strâns averi și faimă…ți-ai construit palate
Și te doreai mai sus pe scara de valori
Dar vai, lăuntrul tău era așa de negru
Că într-o zi chiar tu ai prins să te-nfiori…

Și-atunci, pentru o clipă ai vrut să te oprești
Și ai privit în urmă dar urma s-a pierdut…
În pumnii ce odată musteau de bogăție
Era deșertăciune și goană după vânt…

Cu ochii plini de lacrimi…cu sufletul flămând
Ți-ai ridicat privirea spre cerul Celui Drept
Și-ai auzit o Voce ce-n taină ți-a șoptit
”O, vino fiu iubit! De-atâta timp te-aștept!”

Ce sfântă fericire…ce har nemărginit
Să poți gusta Iubirea cea sfântă și curată…
Să vii cu mulțumire în fiecare zi
Căci ai în cer un Prieten, un Împărat și Tată!!!

Vulcan-12-03-2017     Maria Luca

Trăim în vremuri când iubirea
E tot mai rară și se stinge
Căci nepăsarea o gonește
Și ura inima îi frânge
De parcă oamenii-au uitat
Ce-nseană sincer să iubească
Și au uitat că rostul lor
E-n dragoste mai mult să crească…

Trăim în vremuri când iubirea
E zilnic dată la o parte
Și-n locul ei triumfă ura
Care de ceruri ne desparte
Acum, în ceas de sărbătoare
Când Dragostea a biruit
Să înțelegem Harul Sfânt
De a iubi și-a fi iubit!

Vulcan-16-04-2017     Maria Luca

Se-aude-un zvon din depărtare și se-nfioară-ntreg pământul
”Isus a înviat din morți!” așa cum ne-a vestit Cuvântul…
În inimi se aprinde tainic fiorul dragostei divine,
Genunchi se pleacă-n rugăciune să șteargă lacimi și suspine…

A înviat Isus din morți…pământu-ntreg e-n sărbătoare…
Se bucură creștinii mii…bătrâni și tineri…mic și mare…
Se-ntinde-o mână către alta spunând ”Hristos a înviat!”
Și glasuri îi răspund în cor ”Adevărat a înviat!”

Vulcan-16-04-2017     Maria Luca

Cu sfiiciune îmi ridic privirea
Spre cerul veșniciei să Te-ating…
Te văd acolo, răstignit pe cruce
Și pe obraji izvoare se preling

Văd sângerânde răni și văd coroana
Pe fruntea-Ți încleștată cu durere…
Te văd pe Tine, Miel neprihănit
Cum bei paharul de oțet și fiere…

O, de-aș putea…cum aș veni la Tine
Să-Ți pun pe frunte lauri și măslin,
Pe buzele-nsetate stropi de rouă
Apoi cu umilință să mă-nchin…

Să vin la poala crucii-n rugăciune
Să-mi cer iertare pentru tot ce-a fost…
Pentru durerea Ta și pentru viața
Ce am trăit-o Doamne fără rost…

Să-Ți mulțumesc că încă mă iubești
Că pentru mine-acolo ai murit
Și-al meu păcat ai curățat prin sânge…
Să-Ți mulțumesc că veșnic m-ai iubit!

Vulcan-03-04-2017       Maria Luca

Mă iartă Tată pentru iarna care
S-a cuibărit adânc în pieptul meu…
Mă iartă pentru plâns, îngrijorare
Și pentru drumul ce îmi pare greu…

Mă iartă Tată pentru ruga stinsă
Ce-i doar o șoaptă și-i așa de rară…
Mă iartă pentru lacrima prelinsă
Când valuri bat și vânturi mă-nfioară…

Mă iartă Tată pentru nepăsarea
Ce uneori în cuget se ascunde…
Mă iartă pentru pasul și umblarea
Ce-au rătăcit cândva către niciunde…

Te rog acum, în ceas de cercetare
Alungă iarna din inima mea…
Mi-e dor de primăvară și culoare
Mi-așa de dor Isus de pacea Ta!

Vulcan-10-03-2017     Maria Luca