Etichetă: Poezii de Maria Luca

Deschide-ţi poarta inimii, amice
Căci vrea Iubirea să pătrunde-n ea…
Prea mult ai stat stingher, nepăsător
Şi nu ai înţeles ce-i dragostea…

Acum e clipa ce ţi-a fost sortită
Să te-ntâlneşti în drum cu fericirea…
Deschide-ţi inima amicul meu
Cu degete de dor bate Iubirea…

Şi chiar de-afară ninge şi e frig
Ea-ţi va aduce-n suflet primăvară…
Ascultă… este Vocea ce-ţi şopteşte
Cuvinte ce te-alintă şi-nfioară!

Vulcan-20-01-2016    Maria Luca

Aşa vorbeşte-acum Isus
Privind spre-al Său popor:
„De ce rămâi în nepăsare
Nu ţi-am fost Eu, Păstor?
N-am fost cu tine prin furtună
Poporul Meu iubit?
Când Mă strigai din valea morţii
Eu oare n-am venit?
De ce iubirea ce odată
Ardea ca o făclie
Abia mai pâlpâie acum
În inima pustie?
De ce rămâi în nepăsare
Iubitul Meu popor
Oare-ai uitat că Eu ţi-am fost
Şi Sprijin şi-Ajutor?
Când arşiţa era prea mare
Ţi-am fost pe drum Umbrar
Şi ţi-am dat apă din izvoare
Şi dragostea în dar…
Te-am învăţat să fii mai bun
În pace să trăieşti
Şi-nţelepciune Eu ţi-am dat
Să ierţi şi să iubeşti…
Dar mai presus de toate-acestea
În sânge te-am spălat
Când la Golgota, sus pe cruce
Am fost crucificat!
De ce mai stai în nepăsare
Nu-Mi înţelegi iubirea
Ce-ţi poartă sufletul spre stele
Şi-ţi dă neprihănirea?
Trezeşte-te poporul Meu
Căci zorii s-au ivit
Şi voi veni să iau acasă
Pe cei ce M-au iubit!!!

Vulcan-14-02-2016     Maria Luca

Adu-Ţi aminte Tată
De mine, robul Tău
Căci mare e furtuna
Şi drumul tare greu…

Priveşte cu-ndurare
Spre slaba mea fiinţă
Atinge-mă prin Duhul
Şi lasă biruinţă…

Veghează-mă în noapte
Când bezna mă-nfăşoară
Vorbeşte-mi iar prin vise
Ce tainic mă-nfioară…

O, Tatăl meu…ai milă
Pe rana ce mă doare
Mai lasă prin iubirea-Ţi
Balsam de vindecare…

Dar mai presus de toate
Te rog Părinte sfânt
Mă-nvaţă să trăiesc
În Sfântul Tău Cuvânt!

Vulcan-20-01-2016    Maria Luca

Învaţă-mă Părinte sfânt
Cum să iubesc…să pot ierta…
Când vorbe multe mă rănesc
Tu mă învaţă să iubesc

Precum e voia Ta…

Învaţă-mă să trec prin valuri
Când mare e furtuna…
Să ştiu că dincolo de nori
Mereu se află noii zori
Şi-mi vei întinde mâna!

Învaţă-mă Părinte bun
Să Te slujesc şi să Îţi cânt…
Când vin plecat în rugăciune
Mă cheamă iar duios pe nume
Şi spune-mi din Cuvânt!

Învaţă-mă să merg pe cale
Mereu statornic, credincios…
Să fiu lumină…să fiu sare
Să fiu străjer în lumea mare
Ajută-mă Cristos!

Vulcan-18-01-2016    Maria Luca

Iubitul meu prieten te-ai întrebat vreodată
Din ce divine sfere iubirea e lăsată?
Ai încercat vreodată, cumva s-o defineşti
Să spui ce simţăminte te-ncearcă când iubeşti?

Ştii tu, amicul meu că nu e doar cuvânt
Că ea e chintesenţa trăirii pe pământ?
Că ea, iubirea-i totul…liantul ce ne leagă
Şi-aduce fericire pentru o viaţă-ntreagă…

Iubitul meu prieten…opreşte-te o clipă
Şi lasă-te purtat pe-a gândului aripă
Şi ai să vezi atunci uimit în jurul tău
Cum dragostea-i în toate…e Însuşi Dumnezeu!

Îţi va zâmbi timidă în fiecare floare,
Prin picurii de rouă…prin razele de soare…
Prin cel de lângă tine îţi va şopti duios:
Iubirea este darul din toate mai frumos!

Vulcan-17-01-2016   Maria Luca