Etichetă: Poezii de Maria Luca

Când vin ispite şi-ncercări
Să-ţi tulbure credinţa
Iubită soră, frate drag
Tu cere biruinţa
La Cel ce a murit pe cruce
Ca tu să fii salvat
Şi hainele de-ntinăciune
În sânge ţi-a spălat!

Când vin necazuri şi dureri
Şi valuri te doboară
Ridică-ţi ochii către ceruri,
În cântec te-nfăşoară
Şi te apleacă-n rugăciune
Cu-adâncă reverenţă
Şi-atunci Îi vei simţi Iubirea
Şi sfânta Lui Prezenţă!

Dar nu uita iubită soră,
Drag frate…nu uita
Că şi în clipe fericite
El e în preajma ta
Şi se cuvine ca atunci
Cu inima fierbinte
Să mulţumeşti că ţi-e Păstor
Şi Veşnicul Părinte!

Vulcan-17-01-2016    Maria Luca

 

 

De-aş şti că încă am în cupa vremii
Mulţimi de ani să le mai simt dulceaţa
Atunci nu m-aş grăbi să sorb nectarul
Din fericirea ce ne-o dă doar…viaţa…
Şi n-aş privi spre mâine cu-ndoială
Gândindu-mă: va fi sau nu va fi…
De-aş şti că timpul e de partea mea
M-aş îmbrăca în cânt şi bucurii…
Dar sunt un om…sunt doar un om şi eu
Nu pot cunoaşte drumul ce m-aşteaptă
Dar ştiu că am un Dumnezeu în ceruri
Şi-I lângă mine treaptă după treaptă…
El va-ngriji mereu să-mi fie bine
Mă va lua pe braţe când e greu
Şi nu mi-e teamă chiar de-i vremea scurtă
Căci mă aşteaptă-n ceruri…Dumnezeu!

Vulcan-13-01-2016   Maria Luca

De-aş putea cumva s-adun
Din mulţimea florilor
Tot parfumul ce-l respiră
L-aş amesteca cu dor
Şi-aş culege de pe cer
Curcubeul în fâşii
Să ţes haină de lumină
Brodată cu bucurii
Iar podoaba cea de preţ
Ar fi dragostea curată
Ce ridică…fericeşte
Şi nu piere niciodată…
Apoi toate le-aş preface
Într-o pulbere de stele
S-o arunc peste pământ
Când sunt vremurile grele
Să transforme orice suflet
Într-un cânt…într-o lumină
Într-o blândă adiere
Care inima alină!

Vulcan-12-01-2016   Maria Luca

Priveşte Doamne către mine
Sunt doar un bulgăre de tină
Ce merge şchiopătând pe cale
Împovărat de dor şi vină…

Sunt doar un suflet ce îşi caută
Un adăpost în vreme grea
Ce-ar fi pierdut pe marea lumii
De n-ar simţi iubirea Ta…

Priveşte Doamne către mine
M-atinge iar prin Duhul Sfânt
Să fiu lumină-n întuneric
Şi să fiu sare pe pământ…

Ascultă-mi rugăciunea Tată
Ce o înalţ cu doru-n piept…
Hrăneşte-mă cu-al Tău Cuvânt
Să pot în pace să Te-aştept…

Şi dă-mi putere şi credinţă
Când inima în piept suspină…
Priveşte Doamne către mine
Sunt doar un bulgăre de tină!

Vulcan-12-01-2016   Maria Luca

Trecem ades pe lângă ei
Preocupaţi şi prea grăbiţi
Nu ne gândim că şi ei vor
Să fie-n viaţă fericiţi…
Că vor şi ei un colţ de pâine,
O casă caldă şi un pat
Aceasta-i fericirea lor
Dar parcă Domnul i-a uitat…
Şi zi de zi înfriguraţi
Întind o mână cu durere
Cu ochi înlăcrimaţi şi trişti
Lipsiţi de pace şi putere
Iar noi…noi parcă nu vedem
Ce-i dincolo de omu-n sine:
Un suflet trist şi chinuit
Pierdut în marea de supine…
Să ne oprim măcar o clipă
În dreptul lor…să îi privim…
Să dăruim ceva, cu milă
Şi să-nvăţăm să îi iubim!

Vulcan-11-01-2016    Maria Luca