Etichetă: Poezii de Maria Luca

Mi-a spus cândva o Voce dulce
Ce nu o voi uita nicicând
Mi-a spus că pot să fiu lumină
Şi să fiu sare pe pământ…

Mi-a spus că am ascuns în piept
Un dor ce mulţi nu-l înţeleg…
Un dor venit din veşnicia
Spre care zi de zi alerg…

Mi-a spus cândva o Voce dulce
Că sunt copil de Dumnezeu
Că pentru mine-ar da popoare
Şi c-a murit în locul meu!

Mi-a spus că tot ce văd în jur
A fost creat şi pentru mine
Că îmi va fi mereu alături
Şi nu îmi va lipsi vre-un bine…

Mi-a spus cândva o Voce dulce:
„Rămâi în harul ce Ţi-am dat…
Rămâi curat, iubind statornic
Şi vei fi…binecuvântat!”

Vulcan-11-01-2016    Maria Luca

Deschide ochii şi priveşte
E-atâta lume-n jurul tău
Şi fiecare poartă-o mască
Cu zâmbet sau păreri de rău…
Şi fiecare duce-n spate
Povara lui de-ngrijorări
Căutând o cale mai uşoară,
Căutând speranţă şi-alinări…
Priveşte…vrei să fii ca ei
Pe scena lumii un actor
Purtând o mască ce se schimbă
Când ai ajuns în alt decor?
Tu suflete…ia bine seama
Tu eşti creat de Dumnezeu
Să fii făptura minunată
Asemenea cu chipul Său!
Învaţă deci să fii lumină
Nu masca rece de pământ…
Învaţă să iubeşti…să ierţi
Cum ne şopteşte Tatăl Sfânt!

Vulcan-09-01-2016     Maria Luca

Nu mi-ar ajunge un ocean de lacrimi
Să mă căiesc de viaţa ce-am trăit
În timpul când, dezamăgit şi singur
Prin noapte şi pustiu am hoinărit…
Şi-oricât aş încerca să-mi cer iertare
Nu mi-ar ajunge marea de cuvinte
Ce le-mpletesc la poala crucii Tale
În cea mai dulce, sfântă rugăminte…

O, Doamne cum să îndrăznesc ca eu
Un pumn de lut să mai privesc spre Tine
Când faţa Ta ades am întristat
Şi-acum îmi pare rău şi mi-e ruşine…
Dar Tu eşti bun şi milostiv Părinte
Iubirea Ta nu are-asemănare
Ea mă va ridica pe Stânca vieţii
Şi îmi va naşte aripi către Soare!

Vulcan-009-01-2016    Maria Luca

Ne-mpiedicăm adesea
De vorbe ce rănesc
De oameni ce-s ca spinii
Pe drumul pământesc…
Ne doare orice chip
Ce-a rătăcit în ceaţă
Şi soarele ascuns
Când iar e dimineaţă…
Ne întristează ochii
Ce şi-au pierdut seninul
Şi lacrima, şi gândul
Ce însoţesc suspinul…
Ne-mpiedicăm în viaţă
De-aceiaşi nepăsare
Ce zi de zi loveşte,
Ce zi de zi ne doare…
O, de-am putea-nţelege
Că viaţa e o clipă
N-am face din speranţă
Şi dragoste risipă
Ci am privi spre ceruri
Şi am privi o floare
Şi-am face pe pământ
Eternă sărbătoare!

Vulcan-08-01-2016    Maria Luca

Oare ţie nu ţi-e dor
De senin şi de frumos
De un zâmbet ce e sincer,
De un glas ce e duios?

Nu ţi-e dor de anii tăi
Ce-au trecut în amintire?
De frumoasa tinereţe
Cu-a ei farmec şi iubire?

Nu ţi-e dor să-nalţi privirea
Să priveşti un răsărit
Să înveţi din nou să ierţi,
Să iubeşti…să fii iubit?

Oare ţie nu ţi-e dor
Să primeşti în dar o floare
Să culegi din curcubeu
Ploaie, zâmbet şi culoare?

Suflete ce-alergi prin viaţă
Veşnic singur, călător
Stai…opreşte-te…te-ntreabă:
Nu ţi-e dor să-ţi fie…dor?

Vulcan-07-01-2016    Maria Luca