Etichetă: Poezii de Maria Luca

Acum mai mult ca nicidată
Aş vrea să îmi vorbeşti…
Să simt din nou a Ta prezenţă
Să-mi spui că mă iubeşti!

Acum când sufletul îmi geme
De griji împovărat
Când firea vrea să mă conducă
În lumea de păcat…

Te chem mai mult ca niciodată
Să mă atingi Părinte
Suspinul inimii s-asculţi
Şi ruga mea fierbinte…

Ştiu…Ţi-am greşit….Te-am întristat
Şi-mi pare-aşa de rău
Că n-am fost vegheator pe cale
Atunci când mi-a fost greu…

Dar, Doamne…azi cu umilinţă
Te rog să-mi dai iertare
Să mă ridici din tina lumii,
Să-mi dai eliberare….

Şi dă-mi putere Tată sfânt
Să merg pe a Ta cale
În zori de zi sau la apus
Cântându-Ţi osanale!

Vulcan-06-01-2016    Maria Luca

Eu sunt aici dar gândul meu Te caută neîncetat
Prin munţi înalţi şi văi adânci…pe cerul înstelat
Şi urma paşilor Îţi caut în fiecare floare,
În iarba tresărind de viaţă, în şipot de izvoare…

Te caut Părinte-al îndurării în fiece surâs,
În vorba dulce ce alină, în lacrima ce-am plâns
Şi-n aripa deschisă-n zbor adesea Te zăresc
Şi gându-aleargă să Te-ajungă să-Ţi spună „Te iubesc”

Da…eşti aici…vei fi mereu în inima din piept
Un tată sfânt, ocrotitor…un Prieten înţelept…
Vei fi aici în zori de zi şi seara-n ceas târziu
Voi adormi cu pacea-n suflet alături să Te ştiu!

Vulcan-05-01-2016   Maria Luca

Atâţia ani am fost în lume călător
Un suflet trist, pustiu şi fără ajutor…
Atâţia ani în noapte am rătăcit plângând
Căutând zadarnic pacea ce n-am aflat nicicând!

Am fost pe drumul vieţii un călător pribeag
Ce prea ades trecut-a a desfătării prag
Sperând că voi găsi un strop de fericire
În vorbele deşarte şi falsa strălucire…

Atâţia ani crezut-am în soartă şi noroc…
Iubirea şi credinţa credeam că sunt un joc
Şi alergam bezmetic din zori până-n apus
Căci niciodată banul nu îmi era-ndeajuns…

Dar a venit o zi…o minunată zi
Când mi-ai ieşit în cale Părinte din vecii…
Cu dragoste de Tată m-ai ridicat de jos
Şi ochii mi-ai deschis spre soare, spre frumos!

Atunci am înţeles că sunt aşa de mic
Că fără Tine-n viaţă eu nu însemn nimic
Că Tu îmi dai valoare…că-a Ta iubire sfântă
Mi-a curăţat păcatul şi mă binecuvântă!

Atâţia ani am fost în lume călător
Dar azi sunt fericit că am un Salvator
Şi chiar de-i greu pe cale mă poartă cu iubire
Pe calea care duce în cer la mântuire!

Vulcan-05-01-2016    Maria Luca

Privesc la fila albă…nici un gând
Nu vrea să se transforme în cuvinte…
Bezmetic se aleargă-n mintea mea
Călcând peste timida rugăminte…

Condeiul stă alături liniştit
Visând apropierea cu hârtia…
Aşteaptă mâna să îi dea viaţă
Şi-n urma lui să curgă…poezia!

E noapte…e târziu şi obosită
Mai scrijelesc în inimă un vers
Îi dau culoarea dragostei divine
Şi îl trimit apoi în univers!

Vulcan-03-01-2016    Maria Luca