Etichetă: Poezii de Maria Luca

Prefă-te-n stea, inima mea
Prin galaxii să hoinăresc
Să-L întâlnesc pe Tatăl meu
Să-I spun din nou cât Îl iubesc!

Prefă-te suflete în cânt
S-aduni în versul tău duios
Cuvinte dulci de mulţumire,
De bunătate şi frumos…

Voi ochi… preface-ţi-vă-n stropi
De lacrimi pure, cristaline…
Izvoare ce formaţi comori
Căci scurtă-i vremea până vine

Acel ce-o să vă strângă-n palmă
Şi-o să vă dea un preţ nespus
Căci voi veţi deveni cunună
Acolo-n cer când voi fi dus!

Vulcan-28-11-2015    Maria Luca

De ce oare câteodată inima în mine plânge
Şi se zbuciumă în piept şi tristeţea mă ajunge?
De ce ochii sunt izvoare ce întruna lăcrimează
Şi suspinul un tovarăş ce adesea le urmează?

De ce văd în jurul meu numai ură şi durere
Şi văd lipsă de credinţă…şi simt lipsă de putere?
Dragostea ce altădată unea oameni la un loc
Astăzi rătăceşte-n noapte devenind un simplu joc…

De ce mâinile spre ceruri se ridică prea puţin
Iar cuvintele rostite poartă-n ele doar venin?
De ce goana după bani ne răpeşte viaţa toată
Şi prea des uităm credinţa urmărind a lumii gloată?

Doamne de ce-i lumea rea şi-a uitat al Tău Cuvânt?
De ce plânge sub povară chiar acest bătrân Pământ?
Spune-mi Doamne de ce fraţii nu mai sunt ca altădată
Într-un gând şi o simţire să Te cheme: „Ava Tată”

Doamne-ascultă-mă din ceruri…mai îndură-Te de noi
Căci prea mult am rătăcit într-o viaţă de nevoi…
Mai întinde-Ţi Doamne mâna şi ne iartă-n mila Ta
Şi ne dă puteri pe cale când e lupta mult prea grea!

Vulcan-27-11-2015   Maria Luca

Va ninge iar…vor înflori la geamuri
Mulţimi de flori în gheaţă dăltuite…
Se va aşterne albul ireal
Să-nvioreze suflete rănite…

Şi vor veni în goană sărbători
Cu râsete, urări şi fericire
Purtând cu ele Pruncul Împărat
Născut din slavă, pace şi iubire…

Va fi o stea mai mândră decât toate
Ce va purta solia minunată
În case, în bordeie sau palate
Trimisă de Acel ce ne e Tată!

Va ninge iar…dar să păstrăm în inimi
O iesle caldă unde să se nască
Isus Mesia, Pruncul Salvator
Ce n-a uitat nicicând să ne iubească!

Vulcan-07-12-2015    Maria Luca

Doamne…pune-n mintea mea un gând nou, curat şi drept
Prin tumultu-acestei lumi eu mereu să Te aştept…
Dă-mi putere şi credinţă să rămân pe Stânca vieţii
Să-mi scald sufletu-n lumina ce-o dau zorii dimineţii…

Doamne…pune-n pieptul meu dragoste şi bucurie
Să pot merge drept pe calea ce mă duce-n veşnicie
Iar când firea se înalţă şi ispite mă robesc
Mai ciopleşte Doamne lutul iar în dragoste să cresc…

Doamne…vreau să-Ţi simt iubirea…să domneşti în viaţa mea
Vreau să-mi fii un Prieten bun şi Cârmaci în vreme rea…
Te rog Tată ascultă-mi ruga lasă Duhul Tău cel Sfânt
Să îmi fie Călăuză cât trăiesc pe-acest Pământ!

Vulcan-25-11-2015    Maria Luca

Mai plânge o aripă frântă
Un dor mai suspină tăcut…
În viaţa ce trece grăbită
Cu lauri sau poate zdrobită
Se naşte un gând neştiut…

Venit pe furiş într-o noapte
Aduce cu el gânduri mii…
Se zbuciumă-n mine, tresare
Şi totu-i un semn de-ntrebare
Pe drumul ce duce-n vecii…

M-a prins ca-ntr-un cleşte puternic
Mulţimea de gânduri haine…
Îmi spun că sunt slab, păcătos
Că ruga mi-e fără folos,
Că viaţa e numai suspine…

Tresar speriată…eu sunt
O fiică a Tatălui Sfânt!
Atunci oare unde-i credinţa
Ce-aduce cu ea biruinţa
Şi pacea ascunsă-n Cuvânt?

Mă iartă Părinte din ceruri
De teama ce iar mă cuprinde…
Cu Duhul Tău Sfânt mă atinge
Când inima doare şi plânge
Tu dorul de Tine-mi aprinde!

Vulcan-20-11-2015   Maria Luca