Casatorie – Sami si Estera (Dedicatie)


descărcareSami și Estera
( Vulcan, 14 august 2016)

În căutări urmând să ne-mplinească,
Pășim pe hărți ce tapetează Terra
Până-ntr-un punct, când pronia cerească
Face ca două căi să se-ntâlnească,
Cum azi vedem la Sami și Estera.

Aveau în față zările deschise
Și către zbor îi îndemna înaltul,
Dar binecuvântările promise
Venit-au după rugăciuni aprinse
Când pașii i-au purtat unul spre altul.

Și Cel ce-a hotărât că nu e bine
Să-și ducă omul singur viețuirea
Unește azi cu legături divine
Pe mirii ce se-apropie de Sine,
Sfințindu-le din cerul Său unirea.

Iar peste drumul ce le stă-nainte
Tot Dumnezeu cu dragoste va pune
Pavaj de minunate daruri sfinte
Pe care ei, uniți prin legăminte,
Vor merge mulțumind prin rugăciune.

Căci nunta e un start cu tot avântul
Și cu cântări înflăcărând văzduhul,
Pe harta vieții, mare cât pământul,
Pe care vor avea ca ghid Cuvântul,
Iar ca busolă, pretutindeni, Duhul.

Noi, ca nuntași, unindu-ne dorința
Prin cântul care-ncinge atmosfera,
Să ne rugăm cu toată stăruința
Ca Domnu-n carul Său de biruință
Să poarte-n veci pe Sami și Estera.

Amin

Ziua Cincizecimii


Cincizecime


DSCF3148f

Spre locu-I din ceruri plecase Isus,
Și ei, ucenicii,-n furtună
Simțeau că-i prea rece odaia de sus,
Și singuri sunt chiar și-mpreună.

Prin Duhul promis mai dădeau vieții sens
Tivind cu-ntrebările visul,
Ce dau pâlpâire misterului dens:
El cine-i? Și cum e Promisul?

Și cine-ar putea să Îi țină Lui loc,
Când Domnul străbate văzduhul?
Iar cerul răspuns-a cu limbi ca de foc:
Acesta-i Divinul, e Duhul!

Duh Sfânt ce-a încins mii de inimi atunci
Turnându-Și din ceruri fluidul,
Iar ei, pietre vii șlefuite-n porunci,
Bisericii pusu-i-au zidul.

Și-n curgerea ei zbuciumată prin ani
Spre zborul final și nemoarte,
Crescut-a în ciuda atâtor dușmani,
De noi Cincizecimi având parte.

Putere din cer? Da, putere din cer
E Duhul din Sfânta Treime,
Turnând în etern ce părea efemer,
Bisericii dând Cincizecime.

Spre locu-I din ceruri plecat-a Isus
Tăind ca un fulger văzduhul,
Dar astăzi e cald și-n odaia de sus
Și-n inimi e cald, căci e Duhul!

Simion Felix Marțian
https://simfelixmarblog.wordpress.com/

Ziua copilului


Dor de pace


Felix

Tot albi sunt porumbeii, ca și ieri,
În zborul lor pe-un cer la fel de-albastu.
De ce, dar, dau lăstari de neplăceri
Din rădăcini de ură și dezastru?

De ce se-aud din beznă nechezând
Cai nărăvași ce-azvârle din copite?
De ce-s în zare zale zăngănind,
În șuierat de sulițe-otrăvite?

Planeta pare-o pungă cu venin
Ce scuipă foc atunci când e atinsă,
Și cerul ei degeaba e senin
Când dragostea în oameni este stinsă.

Orice scânteie este un coșmar
Cu foc și cu explozii iminente,
Vorbim lătrând, ne mângâiem prea rar,
Și gheața ține loc de sentimente.

În lumea urii e-un nestins război
Și ura ei începe să ne doară,
Dar dacă pacea o purtăm în noi,
Preaplinul ei va da pe dinafară.

Mi-e dor de pacea care face dig
În calea revărsărilor de ură,
Și ca să fie cald unde e frig
Iubire pune unde e spărtură.

Mi-e dor de omul bun și luminos
Ce-aleargă după pace cu ardoare,
Mi-e dor de pacea care-o dă Cristos
Căci ce e de la El nicicând nu moare.

Amin
Vulcan, 20 mai 2016   Simion Felix Martian