Etichetă: Poezii de Simion Felix Marţian

Amiuna Vulcan – Dedicație

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

DinTemplul vechiului Ierusalim

Suia spre Cer, din mii de instrumente,

Un imn înflăcărat și unanim,

Iar Cerul răspundea în chip sublim

Prin norul slavei peste ei prezente.

Lui Dumnezeu I se-nchinau cântând,

Și închina-I-se-vor totdeauna

Cei care-L poartă-n inimă și-n gând;

Să ne-nchinăm și noi, cu ei la rând,

Alături de orchestra Amiuna.

Fiți, dragi ascultători, bineveniți,

Toți cei ce azi, aici, trecut-ați pragul;

Noi vă dorim din suflet să simțiți

Cum pe acordul muzicii plutiți,

Când va lua bagheta Nelu Pagu.

Și când pe orgă și acordeon,

Chitare și viori și mandoline,

Șe țese imn de slavă, ton cu ton,

Având trompetele la unison

Și bateria care ritmul ține.

Spre cer se-nalță astăzi cântul lor,

Cu tinerețea lor clocotitoare

Care-i înaripează pentru zbor,

Și tot acest entuziasm sonor

E numai laudă și închinare.

Incandescentul juvenil nucleu

Încinge clape și încinge strune

În laudele către Dumnezeu,

Iar noi dorim ca în Vulcan mereu

Orchestra laudelor să răsune.

Amin

 

Vulcan, 15 noiembrie 2015

Binecuvântarea lui Matei (Dedicație)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

„Creșteți și vă-nmulțiți”, spune Cuvântul,

Și-acest miracol s-a înfăptuit

De când sunt oameni stăpânind pământul,

Și tot așa va fi pân’la sfârșit.

Și tot de-atunci, bărbatul și femeia

Au vrut copii, și-au odrăslit prin ei,

Așa cum astăzi, Robi și Andreea

Țin lângă ei pe fiul lor, Matei.

Ei l-au dorit și l-au cerut fierbinte,

Iar Dumnezeu din cer i-a ascultat;

Dar astăzi vin la El cu rugăminte

Dorind să-l știe binecuvântat.

Și mulțumind din suflet pentru darul

Trimis de Dumnezeu, pentru Matei,

Ei cer ca Domnul să-Și reverse harul

Peste odrasla lor și peste ei.

Să-i însoțim și noi în rugăciune,

Cerând din ceruri binecuvântare

Peste Matei, acest cadou-minune,

Căci Domnul e bogat în îndurare.

Să le aducă zilnic bucurie,

Și-ascultător de ei fiind mereu,

Să umble numai în lumina vie

Cu care ne conduce Dumnezeu.

Știin că rugăciunea este cheia

Care deschide cerul pentru ei,

Să ne rugăm cu Robi și Andreea

Spre binecuvântarea lui Matei.

 

Amin

Vulcan 8 noiembrie 2015

Simion Felix Martian

Plâns colectiv, la Colectiv

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Mi se oprește țipătul în gât,
Durerea însăși devenind fierbinte,
Când văd pavilionul coborât
Umbrind cernit spitale și morminte.
Încă dansează flăcări pe pereți
Alimentate de coșmarul morții;
Unde sunteți copii, unde sunteți?
Părinții vă așteaptă-n fața porții.
Unii s-au dus. S-au dus definitiv.
Alții se luptă cu durerea vie,
Însă părinții-n plânsul colectiv
Sunt TOȚI marcați de-aceeași tragedie.
Sunt toți pătrunși de-același gol imens,
Fie că-și poartă pașii prin spitale,
Fie că plânsul, devenit intens,
Se-aude-n cimitir, cu-atâta jale!
Eu sufăr doar că nu-i pot mângâia
Și-această neputință mă răpune,
Dar, totuși, aș putea să fac ceva:
Alături să le stau în rugăciune.
Să fac, iubind, aceasta pentru ei,
Rugându-mă: Divinule Părinte,
Spre semenii, concetățenii mei,
Revarsă mângâieri, ca daruri sfinte.
Și-n dragostea ce-o ai Tu pentru toți ,
Și-o-mparți ca Tată, fără părtinire,
Dă azi din Ceruri, Doamne, căci Tu poți,
Și vindecarea Ta și mântuire!
Simion Felix Marțian
Vulcan, 2 noiembrie 2015

Căsătorie: Emanuel și Rebeca (Dedicație

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

 

 
Emanuel & Rebeca

(Vulcan, 17 octombrie 2015)

Toamna e mai frumoasă-n acest an

Și-arama ei e mai strălucitoare,

Căci de la Uricani pân-la Vulcan

Jiul de Vest e tot în sărbătoare.

Și cum n-ar fi, când malu-i povârnit

A însoțit de-atâtea ori poteca

Pe care Manu, june-ndrăgostit,

Mergea s-o întâlnească pe Rebeca.

Și astăzi sunt aici, surâzători,

Având iubirea-n inimi și-n privire,

Înfloritori ei înșiși printre flori

Pornind pe drumul către împlinire.

Prin hărnicia sa, Emanuel

Și-a-ntemeiat deja gospodărie,

Dar ce-i lipsea a înțeles și el,

Și-a căutat, rugându-se, soție.

Rebeca este, iată, un răspuns

La rugăciunea lui stăruitoare,

Cum și ei azi răspunsul i-a ajuns

La cererea făcută cu ardoare.

Noi nu le oferim decât…urări,

Însă putem să ne rugăm fierbinte

Să toarne Domnul binecuvântări

Peste viața ce le stă-nainte.

Pacea divină fie-le-n cămin

Prezență-mbelșugată și tihnită,

Hambarul vieții totdeauna plin

Și, prin copii, viața împlinită.

Nuntași din Uricani și din Vulcan

De miri alături stăm cu bucurie,

Dorind să fim și-n Noul Canaan,

La nunta Mielului, în veșnicie.

Amin

 

Simion Felix Marțian

Scriu și mă-nchin

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Felix

N-am scris de mult și simt că mă apasă
În piept nescrierea ca o apnee,
Vreau să respir prin fiece idee,
Prin orice gând eliberat de-angoasă.

În albul filei însetat mă dărui
Lăsând în urmă despletite bezne,
Și, în cuvinte-nfipt până la glezne,
La croșetarea lor pe filă stărui.

Culori mă năpădesc, în cavalcade,
Și muzica se țese din culoare,
Când oiștea o trag la Carul Mare
Scriind printre cometele nomade.

Revin cu pana printre stropi de rouă,
Printre coline, freamăte, torente,
Și flacăra trăirilor ardente
Pune în vers o voluptate nouă.

Și, totuși, n-am ajuns la împlnire
Iar căutarea încă mă sufocă,
Și în această stare echivocă
Mă luminez: n-am scris despre sfințire.

Și Celui ce m-a hăruit cu pana
Mă-nchin și-acum, cu-această poezie,
Căci scriu ce-am scris și încă voi mai scrie:
Sfințească-I-se Numele! Osana!

Amin
Vulcan, 8 octombrie 2015