Etichetă: Poezii de Simion Felix Marţian

Suntem de neam sfinţit, din Dumnezeu,
Şi, blazonaţi de sacra obârşie,
Stăm vertical, stăm demni, fără trufie,
Smeriţi, însă încrezători mereu.

Suntem copiii Celui Preaînalt,
Ai Celui ce-a făcut şi face încă
Să curgă-n noi, când stăm lipiţi de Stâncă,
Tărie din tăria-I de bazalt.

Noi ţinem fruntea sus în încercări
Şi-n lupta cu ispita, cu păcatul,
Ştiind că Tatăl nostru, Împăratul,
Ne este scut, veghind de peste zări.

În bătălie nu ne bizuim
Pe tehnică de luptă, cai sau care,
Ci ne bazăm pe Numele Său mare
Şi-n Numele acesta biruim.

Suntem de neam sfinţit, din Dumnezeu,
Şi, onorând această ascendenţă,
Noi nu aducem nicicând reverenţă
Decât Părintelui din empireu.

Amin
Vulcan, 21 aug. 2006    Simion Felix Marţian

Suntem, prin trăire, copii ai luminii
Trăind în lumină ca-ntr-un spaţiu vital,
Tenebrele nopţii, mocirla şi spinii
Ne sunt inamici în războiul total.

Iubim Adevărul ce liberi ne face,
Minciuna ne este duşman declarat,
Dorim vieţuire cu semenii-n pace
Dar nu putem face la sfinţire rabat.

Trăim transparent, ne mişcăm la vedere,
Avem către oameni un suflet deschis,
Ne doare alături de cei în durere
Dar suntem departe de-orice compromis.

O haină de nuntă ne este veşmântul
Şi dorul de Mire speranţă şi ţel,
O rampă spre cer pentru noi e Pământul
Căci zborul nuntit ne va duce la El.

Suntem, prin trăire, copii ai luminii,
Lumina ne este sfinţit areal;
Sub curcubeu înflorind, suntem crinii
Sculptaţi în iubire pentru zborul astral.

Amin
Vulcan, 18 aug. 2006    Simion Felix Marţian

„…dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc.”
Isaia 40:31

În Tine mă încred, divin Părinte,
Căci Tu-mi eşti călăuză şi-ajutor;
La glasul Tău de iau mereu aminte
Când umblu sau alerg, spre cele sfinte,
Tu-mi dai elanul revigorator.

Nu obosesc, dacă mă-ncred în Tine,
Oricât de grea ar fi umblarea mea
Căci dreapta Ta e cea care mă ţine,
Tu înnoieşti puterile în mine
Şi obosit nicicând nu voi cădea.

Nu obosesc nicicând, cu râvnă vie,
Pe calea Ta nu umblu, ci alerg,
Căci Tu îmi torni în suflet bucurie
Şi viaţa-ntreagă mi-e o simfonie
Că-n alergarea mea, spre ceruri merg.

Dar vreau mai mult de-atât, o, sfinte Tată,
Mai mult decât umblat sau alergat;
Vreau ca fiinţa mea, eliberată,
Plină de Tine şi înaripată,
Să se înalţe într-un zbor rotat.

Şi din înalt să îmi arunc privirea
Peste acei ce mi i-ai hărăzit
Să-mi fie semeni, toată omenirea,
Şi peste toţi să îmi revărs iubirea,
Să pot iubi aşa cum sunt iubit.

În Tine mă încred, divin Părinte,
Căci Tu mi-eşti călăuză şi-ajutor
Când umblu sau alerg,tot înainte,
Dar mai doresc ceva, doresc fierbinte:
Să-ncep de astăzi lecţia de zbor.

Amin
Vulcan, 13 august 2006     Simion Felix Marţian

Isuse, sunt de-a dreptul copleşit
Şi inundat de valuri de lumină
Văzând că printr-un har nemărginit
Sunt, astăzi, invitatul Tău la Cină.

Mă las de invitaţie pătruns,
Dar rostul ei nu-l înţelege firea:
Prin ce mister adânc, de nepătruns,
Poţi sta la masă cu…dumnezeirea?

Însă Tu vrei în jurul Tău să ai
Pe toţi ai Tăi, gătiţi în haine sfinte,
Serbând aici, ca într-un colţ de rai,
O Cină de aducere-aminte.

O pâine frântă, ca şi trupu-Ţi frânt,
Ne reuneşte-n trup de adunare
În care strâns legaţi de Duhul Sfânt,
Îţi suntem Ţie, Doamne,mădulare.

Când rodul viţei curge în pahar
Ca semn al legământului salvării,
Vedem curgând pe cruce, la Calvar,
Din răni divine, sângele iertării.

M-ai invitat, Isus, la Masa Ta
Şi trebuie să vin cu mâini curate;
Eu m-am spălat, dar străduinţa mea
Să mă sfinţească pe deplin nu poate.

Doar Tu poţi, Doamne, să mă curăţeşti,
Ca pe-un copil luându-mă de mână,
Şi-apoi, spălat, să mă învredniceşti
Să stau şi eu cu oaspeţii la Cină.

Îţi mulţumesc că-s printre invitaţi,
Spălat, sfinţit, învrednicit de Tine,
Să stau la masa Ta cu mii de fraţi,
Cu care vom serba şi-n slăvi divine.

Amin

Vulcan, 23 iun. 2008    Simion Felix Marţian

E fierbere mare, rumoare,
Se-nclină balanţa de plăţi,
Se scot din arhivă dosare:
Ai fost turnător, turnătoare,
Slujind fostei Securităţi?

Putea-vei să stai mai departe
Cu pumnii-ncleştaţi pe ciolan?
Putea-vei, în zbateri deşarte,
Să pui avere deoparte
Şi-apoi să o cheltui în van?

Putea-vei privi în oglindă
Un chip până ieri luminos,
Sau temeri încep să te prindă
În strânsa-ncleştare strivindă
Şi chipul îţi pare hidos?

Mai face-vei tu carieră
Când scara se clatină-ncet?
Priveşti cum în juru-ţi prosperă
Duşmani declaraţi, care speră
Să te alunge de la banchet.

E grea pentru tine-ncercarea
Şi-n suflet se lasă cu ger;
Dar e motivată-nfocarea
Cu care-ţi susţii apărarea,
Pentru un viitor efemer?

Dosare, dosare, dosare
Răsfoite cu dinţii-ncleştaţi,
Dar, vai, peste tot nepăsare
Că-n cer e Dosarul cel mare
După care vom fi judecaţi

Atunci când din marea Sa Carte
Stăpânu-ţi va spune curat
Tot ce-ai făcut pân-la moarte,
Cu cine făcutu-ţi-ai parte,
Cu cine ai colaborat.

Şi din ce îţi va spune dosarul
Privind peste vremi înapoi,
Vei trece spre Domnul hotarul
Sau partea ta fi-va amarul
Etern, nu pentr-un an, pentru doi,

Gândeşte-te acum la vecie
Cât poţi fi salvat, cât e har,
Cât poţi să mai iei Apă Vie
Iar Cel ce-i a lumii Făclie
Mai trece iertare-n dosar.

E fierbere mare, rumoare,
Se-nclină balanţa de plăţi,
Se scot din arhivă dosare
Dar tu poţi să scapi de teroare,
Cu ceru-mpăcat de te-arăţi.

Amin
Vulcan, 16 sept. 2006  Simion Felix Martian