Etichetă: Poezii de Simion Felix Marţian

Cuvântul Domnului e desluşit,
Lumină dătătoare de putere,
Iar dacă-ţi pare cumva încâlcit
E semn că te găseşti pe-un drum greşit,
E semn că ai probleme de vedere.

Nu apela însă la ochelari,
La oculişti aflaţi la colţ de stradă,
Ei sunt sârguincioşi, sunt voluntari,
Însă prin ochelarii doctrinari
Lumina cerului n-o să se vadă.

Acesta nu-i remediul căutat,
Nu-i şansa ta de a vedea Lumina
Ci o să vezi mai distorsionat,
Un adevăr contrafăcut, fardat,
Care îţi poate zgâria retina.

De vrei să vezi Lumina din Cuvânt
Ce îşi revarsă-n limpezimi preaplinul,
Nu-s ochelari, nici medici pe pământ,
Însă venit din ceruri Duhul Sfânt
Poate să-ţi opereze cristalinul.

Lumina Lui te va călăuzi
Şi lămurit îţi va părea Cuvântul,
Căci Adevăru-n el va străluci,
Iar certitudinea ce-o vei simţi
Va fi imbold spre cer, cu tot avântul.

Amin
Vulcan, mai 2007    Simion Felix Marţian

E iarăşi sărbătoare în cetate,
E iarăşi forfotă-n Ierusalim,
Din patru zări aici sunt adunate
Să dea cinstire Legii, gloate, gloate,
E ca un furnicar oraşul plin.

Căci Dumnezeu urmează să-mplinească
Un plan vestit de veacuri prin Ioel
Şi vrea ca mii de martori să privească
Şi mai pe urmă să mărturisească
Ce minunat e când lucrează El.

Aici stau ucenicii cu durere
În urma despărţirii de Isus,
Lipsiţi de îndrăzneală, de putere,
Dar aşteptând promisa mângâiere
Prin Duh mângâietor, venind de Sus.

Speranţa-i ţine-acuma împreună
Şi-ncrezători aşteaptă Sfântul Duh,
Când deodată, deşi-i vreme bună,
Un sunet ca de vânt, ca de furtună,
Porneşte fără veste din văzduh,

Şi, împărţite peste fiecare,
Din cer venind, coboară limbi de foc;
Aceasta-i aşteptata revărsare,
E ploaia-nviorării pe ogoare
Vestită din vechime prin prooroc.

Uimind apoi mulţimile-adunate
Au început în limbi a le vorbi,
În limbi de ei încă neînvăţate,
În limbi care prin Duhul le-au fost date
Şi-o vie îndrăzneală-i însoţi.

Iar Petru-ncepe atuncea să vorbească
Cuprins de focul viu, cuprins de zel,
De îndrăzneală-n Duh, nepământească,
Şi oamenilor să mărturisească
De jertfa Crucii şi de Sfântul Miel.

Trei mii au fost cei ce-au răspuns chemării
În urma îndrăzneţului cuvânt.
Ei au primit pecetea îndurării
Şi-mbrăţişarea binecuvântării
Din partea Celui veşnic sfânt, sfânt, sfânt.
***
Când n-avem îndrăzneală la mulţime,
Nici foc în noi să Te mărturisim,
Mai dă-ne, Doamne, câte-o Cincizecime
Şi lasă peste noi flăcări divine,
Ca-n Duhul Tău Cel Sfânt să clocotim.

Mai toarnă, Doamne, foc în adunare,
Redeşteptării sfinte să-i dăm glas,
Simţind în noi a cerului chemare
În Duh să Îţi aducem închinare,
Înaintând spre ceruri pas cu pas.

Mai lasă vâjâitul să răsune
Şi casa zgudui-o din temelii
Ca veşnic treji, veghind în rugăciune,
Atunci când trâmbiţa o să răsune
Noi să fim gata pentru veşnicii.

Vulcan 26 mai 2007      Simion Felix Marţian

Unii se bizuiesc pe carele lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. (Ps.20:7)

Aflat pe o platformă, la-nălţime,
Desprins cu semeţie din obscur,
Simt siguranţa năvălind în mine
Privind la balustrada, prinsă bine,
Ce mă-nconjoară de jur-împrejur.

Deodată se produce-o clătinare
Şi mă întreb: de unde-o fi venind?
Alunec şi mă clatin pe picioare
Dar nu, nu sunt cuprins de disperare,
În jur e balustrada, pot s-o prind.

Dar balustrada – aoleu! – cedează
Şi împreună mergem în abis,
Sunt sufocat de-un sentiment de groază
Când, brusc, totul în jur se luminează
Şi mă trezesc. Ce bine că-i doar vis!

Învăţătura nu-i doar pentru mine,
De-aceea o împărtăşesc cu voi.
Gândeşte-te întotdeauna bine:
Pe ce te bizui în viaţă? Cine
Ţi-e sprijin totdeauna în nevoi?

Sunt mulţi cei ce se văd în siguranţă
Şi, amăgiţi, se cred la adăpost.
Din vârf privesc în jur cu aroganţă
Dar balustrada, falsa lor speranţă,
E iluzorie, e fără rost.

Protecţia ei e amăgitoare,
Prezenţa ei nu-ţi este de folos;
De vrei o siguranţă-n încercare
Nu sta pe balustrade-nşelătoare,
Vino la Stânca vieţii, la Cristos!

Amin
Vulcan, iunie 2007   Simion Felix Marţian

Albastrul cer se reazemă pe plopi
Şi-un suflu viu tălăzuieşte lanul;
Sângele macilor ţâşneşte-n stropi
Şi ciocârlia-şi fulgeră elanul.

Spicul e greu, aproape dureros,
Căci bobul în belşug a dat din glie,
Mişcându-se în soare, unduios,
Lanul de aur la cules îmbie.

De bobul greu, ţinut la subsuori,
Cămaşa spicului stă să plesnească;
Veniţi din patru zări, secerători,
Stăpânu-i gata să vă răsplătească.

Unii-au udat ce alţii-au semănat
Dar Domnul vieţii a făcut să crească,
Voi sunteţi aşteptaţi la secerat,
Să duceţi rod în Patria cerească.

Intraţi cu râvnă, lanul e mănos,
Cereţi putere, cereţi Apă vie,
Aduceţi-vă snopii la Cristos
Şi veţi fi răsplătiţi în veşnicie.

Seninul blând se reazemă pe plopi
Şi în văzduh e tril de ciocârlie,
Cântaţi şi voi, culegători de snopi,
Căci şi în cer e cânt de bucurie.

Vulcan 13 iun.2007     Simion Felix Marţian

„Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!” (Ezechiel 22:30)

„Caut un om!”Anunţul de milenii,
Cu glas de bronz răsună şi acum.
Nevoia a crescut de-a lungul vremii
Căci zidul cade pradă buruienii
Şi în spărtură-s vălătuci de fum.

„Caut un om!”Răspunde DA chemării,
Căci omul căutat poţi fi chiar tu;
E vremea luptei, vremea angajării,
Căci a crescut nevoia implicării
În urma milioanelor de NU.

„Caut un om!” Fii tu mijlocitorul,
Înalţă tu prin rugăciune zid,
Pune-ţi în rugă dragostea şi dorul
Şi, stând la sfat cu Însuşi Creatorul,
Să vezi cum rănile din zid se-nchid.

„Caut un om!” Fii omul ce răspunde:
„Aici sunt, Doamne, fie voia Ta!
Pune-mă în spărtură orişiunde
Dar lasă Duhul Tău să mă inunde”
Şi rezultatele… se vor vedea.

Caut un om!” Anunţul e valabil
Şi chiar din zi în zi mai actual,
Implică-te, matur şi responsabil,
Căci se-ntrevede-n zare, implacabil,
Al vremii de-ndurare act final.

Amin
Vulcan, 22.06.2007    Simion Felix Marţian