Etichetă: Poezii de Simion Felix Marţian

    Isuse, sunt de-a dreptul copleşit
Şi inundat de valuri de lumină
Văzând că printr-un har nemărginit
Sunt, astăzi, invitatul Tău la Cină.

Mă las de invitaţie pătruns,
Dar rostul ei nu-l înţelege firea:
Prin ce mister adânc, de nepătruns,
Poţi sta la masă cu…dumnezeirea?

Însă Tu vrei în jurul Tău să ai
Pe toţi ai Tăi, gătiţi în haine sfinte,
Serbând aici, ca într-un colţ de rai,
O Cină de aducere-aminte.

O pâine frântă, ca şi trupu-Ţi frânt,
Ne reuneşte-n trup de adunare
În care strâns legaţi de Duhul Sfânt,
Îţi suntem Ţie, Doamne,mădulare.

Când rodul viţei curge în pahar
Ca semn al legământului salvării,
Vedem curgând pe cruce, la Calvar,
Din răni divine, sângele iertării.

M-ai invitat, Isus, la Masa Ta
Şi trebuie să vin cu mâini curate;
Eu m-am spălat, dar străduinţa mea
Să mă sfinţească pe deplin nu poate.

Doar Tu poţi, Doamne, să mă curăţeşti,
Ca pe-un copil luându-mă de mână,
Şi-apoi, spălat, să mă învredniceşti
Să stau şi eu cu oaspeţii la Cină.

Îţi mulţumesc că-s printre invitaţi,
Spălat, sfinţit, învrednicit de Tine,
Să stau la masa Ta cu mii de fraţi,
Cu care vom serba şi-n slăvi divine                                                                                              Vulcan  23.iun.2011             Simion Felix Marţian

                                                                                                                                                                                                                         Nu vă îngrijoraţi dar,zicând:”Ce vom mânca?”Sau:”Ce vom bea?”Sau:”Cu ce ne vom îmbrăca?”…Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.(Matei 6:31-32)                                                                                                                                                                                                                                                      Când inima ţi-e cer senin şi zbor
Şi pacea te cuprinde ca o mare,
Vezi orizontul tresărind uşor,
Apoi un nor venind şi înc-un nor
Şi-ncep să picure îngrijorare.

N-a mai rămas nici urmă de senin
Iar cerul inimii e ca de smoală
Şi plouă ne-ncetat,plouă hain
În sufletul de-amărăciune plin,
Cuprins de umezeală ca de-o boală.

S-a tulburat şi pacea care-a fost
Şi fulgeră cu semne de-ntrebare:
Ce-o să mănânc?Cum să-mi găsesc un rost?
Ce-o să îmbrac?De unde adăpost?
Şi tună lung,cu un ecou ce doare.

Dar soarele din nou va străluci
După furtuni,înveselind pământul;
Aşa a fost mereu şi-aşa va fi,
Deci şi tu poţi furtuna birui
Dacă priveşti încrezător Cuvântul.

Să nu vă-ngrijoraţi-aşa e scris,
Că Cel ce păsărilor dă mâncare
Şi-mbracă florile în strai de vis,
Este cu noi,aşa cum ne-a promis,
Şi ştie ce dorim şi ce ne doare.

Să căutăm Împărăţia Sa
Şi să tânjim după neprihănire,
Iar ce vom îmbrăca,ce vom mânca,
Nu noi ci Domnul le va rezolva
Prin binecuvântata Lui voire.

Crezând aşa,noi curcubeie cresc
În inimi,cu invazia luminii
Din care mulţumiri se împletesc
Că înaintea Tatălui ceresc
Suntem mai preţioşi decât …toţi crinii                                                                                                                                                                                      Vulcan 06.aug.2011        Simion Felix Marţian

  Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă şi zic:”Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!”Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!(Ps.45:1)

Tabloul e de vis,copleşitor,
Când vezi metafore râzând în soare
Şi epitete-n strai strălucitor
Printre poeţi care cu seva lor
Scriu în pridvorul limbii literare.                                                                                                                                    

Tot lexicul este un câmp arat,
Supus de plug de-a lungul şi de-a latul,
Însă tresare brusc,înflăcărat,
Dând într-un clocot viu tot ce-i de dat
Când lauda e pentru Împăratul.

Cuvintele ţâşnesc cu irizări
Făcându-şi cuib în poala poeziei;
Noi le dăm aripi,le deschidem zări
Vorbind cu psalmi şi izvodind cântări,
Dând laudelor girul armoniei.

Izvoarele din versuri şopotesc
Pe-acelaşi portativ cu frunza,vântul,
Iar laudele cresc şi cresc şi cresc
Când vin cuvintele şi se-mpletesc
Pentru-a slăvi pe Cel ce e Cuvântul.

Ne închinăm Divinului prin vers,
Prin tot ce El ne-a pus la îndemână,
Şi-n limitatul nostru univers
Mersul ni-e zbor şi scrisul de neşters
Căci poezim cu cer limba română                                                                                                                                                                                                                .    Simion Felix Marţian                Vulcan ,14 aug.2011

 “Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi.”(Ioan 8:32) 
Visezi,prietene,visezi frumos
Şi te-amăgeşti că eşti în libertate
Dar fără adevăr,fără Cristos,
Nu eşti decât un rob legat vârtos
Chiar dacă-s lanţurile parfumate.

Te-a-nvăluit minciuna ca un nor,
De-aceea,cu privirea-nceţoşată,
Tu-i vezi pe cei ce se avântă-n zbor
A fi ei robi,dar aripile lor
Trec peste colivia-ţi ferecată.          

Priveşti zăbrelele dar nu-nţelegi
Că nu tu eşti,ci ei sunt cei de-afară;
Şi-atunci când gratiile ţi le dregi
Tu şi mai mult te-nchizi,mai mult te legi,
Visezi că zbori,dar cei de-afară zboară.

Dar când vei înţelege că eşti rob
Cu zborul doar un vis mijind în zare,
Şi că te-ai mulţumit doar cu un bob
Servit de ignoranţă într-un ciob,
Îţi vei dori aprins…o evadare.

Să scapi de gratii,să le smulgi din zid,
Păşind agil dincolo de hăţişuri;
Ieşind din al ispitei laţ perfid
Să vezi cum zările ţi se deschid,
Sub talpa fermă stăpânind suişuri.

Aceasta-i calea,numai evadând
Şi-mbrăţişând temeinic adevărul
Cu aripi de cunoaştere crescând,
Vei înţelege că,închis,nicicând
Nu poţi vedea nemărginirea,cerul.

Amin                              Simion Felix Marţian
Vulcan,august 2011

De la smochin învăţaţi pilda lui:Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa,ştiţi că vara este aproape.Tot aşa,şi voi când veţi vedea toate aceste lucruri,să ştiţi că Fiul omului este aproape,este chiar la uşi!”(Matei 24:32-33)

Ne bat în geamuri ştiri îngrozitoare,
Cu degete de palpitaţii bat;
Vedem imagini cutremurătoare
Şi,înotând prin semne de-ntrebare,
Strigăm nedumeriţi:ce s-a-ntâmplat?

Planeta a mai cunoscut dezastre
Pe tot parcursu-i multimilenar,
De când e rânduită printre astre,
Dar ce se-arată azi privirii noastre
Nu-i numai grozăvie,e coşmar.

Vedem cum îşi dau mâna uragane
Pornind într-un asalt distrugător,
Vulcanii scuipă lavă prin burlane
Şi,parcă prins deodată de frisoane,
Pământul tremură îngrozitor.

Vin ştiri despre conflicte militare,
Epidemii,microbi greu de ucis,
Despre cutremure devastatoare,
Şi,totuşi,nu observă lumea,oare,
Că despre toate astea…este scris?

Apocalipsa a intrat în scenă
După scenariul din profeţii,
Fără vreun gong sau sunet de sirenă,
Având nenorocirile ca trenă
Dar aducând cu sine…bucurii.

Privim spre profeţiile-mplinite
Şi către cele care vin la rând,
Vâzând în ele ramuri înfrunzite,
Şi,cu speranţele reînnoite,
Noi ştim că vara va veni-n curând.

Durerile planetei ne apasă,
Dar ne alină frunza de smochin
Ştiind că vom pleca curând Acasă,
Acolo Sus,în zarea luminoasă,
Cu Cel ce e la uşă-acum.Amin
Simion Felix Marţian
Vulcan,17 martie 2011