Etichetă: Sonete de Maria Luca

Se mai desprinde-o lacrimă şi-un vis
Din încleştarea timpului cu viaţa
Şi-apoi, triumfătoare, dimineaţa
Deschide cerul larg spre paradis!

Cântările se-nalţă…se risipeşte ceaţa…
Nu mai e loc acum de compromis
Când cerul mângâierii e deschis
Şi I-am simţit şi dorul şi dulceaţa!

Cântaţi cu bucurie acei ce-aţi auzit
Cuvântul ce dă viaţă şi pace şi iubire…
Aduceţi osanale căci Cel ce s-a jertfit

Acolo, pe o cruce, s-aducă mântuire
Vă cheamă  pe acei ce L-aţi iubit
Să vă conducă acasă -n nemurire!

Vulcan-15-11-2013      Maria Luca

Îmi limpezesc priverea-n dimineaţă
Şi-alerg prin roua strălucind în soare…
Mă odihnesc în susur de izvoare
Şi însetat mai sorb un strop de viaţă…

Iar păsări mii se-nchină-n adorare
Într-o cântare nouă şi măreaţă…
Din ochi ţâşnesc izvoare, lin, pe faţă
Când sufletul primeşte alinare…

Şi mâinile spre ceruri îmi ridic…
O, Doamne…ce măreţ e Harul Tău…
Iar eu…neînsemnat şi-atât de mic

Dar mă încred în Tine, Dumnezeu,
M-ai înălţat ca fiu, dintr-un nimic,
Şi m-ai purtat pe braţul Tău la greu!

Vulcan-16-08-2013           Maria Luca

Iubirea e speranţă şi e vis,
O stare ce aduce fericire
Când inima e plină de iubire
Şi cerul pentru rugă e deschis!

Iubirea e o dulce dăruire,
O scară spre locaşul ce-i promis
De Isus, în Cuvântul ce e scris…
E zâmbetul ascuns într-o privire!

Iubirea este tot şi e în toate…
E focul care arde neîncetat
Pe-altarul unei inimi nepătate,

E gândul care zboară spre înalt
Dezactivat din vechile păcate…
E cântec cu sclipiri de diamant!

Vulcan-30-06-2013      Maria Luca

În muguri de speranţe renăscute
Mă regăsesc în zorii dimineţii
Şi însetat mai sorb din cupa vieţii
Cuprins de nostalgiile trecute…

Păşesc cântând pe calea frumuseţii
Cuvinte se agită nenăscute
Peste vacarmul clipelor pierdute
Pământul se închină dimineţii…

Şi-nfiorate… răspândind iubire
Speranţe înfloresc ameţitor
Încorporate-n veşnica zidire

Ce-o clipă se opreşte cu mult dor
S-aducă osanale şi mărire
Acelui ce e veşnic Salvator!

Vulcan-27-06-2013       Maria Luca

Soră, soră primăvară
Unde paşii-ai rătăcit
De la noi nu ai venit
Şi-i aşa de frig afară?

Plânge-n depărtări pădurea
Coperită de ninsori…
Inima îmi dă fiori
Şi-ţi aşteaptă revenirea!

Vino! Te chemăm să vii
Să aduci înviorare
Şi verdeaţă pe câmpii

Zile strălucind de soare,
Floricele mii şi mii
Prin divina îndurare!

Vulcan-23-03-2013    Maria Luca