Plângeau cu sânge mieii pe altare
Când spuza azimei îi da sărutul,
Şi-n rouă aducea ofrandă lutul
Verdeţuri pentru Paşte, reci, amare.
Aşa găsim în cronici începutul,
Dar Paştele jerfit pentru iertare
Transcende timp şi spaţiu şi uitare,
Căci Mielul jertfei este Absolutul.
El a cuprins cu braţe răstignite
Oceanul de-ntuneric şi durere
Al sufletelor de păcat coclite
Şi din mormânt păşind în Înviere
Deschis-a pentru vieţi înveşnicite
Drumul spre slavă, fără bariere.
Dar Paştele jerfit pentru iertare
Transcende timp şi spaţiu şi uitare,
Căci Mielul jertfei este Absolutul.
Oceanul de-ntuneric şi durere
Al sufletelor de păcat coclite
Deschis-a pentru vieţi înveşnicite
Drumul spre slavă, fără bariere.
Vulcan 20 martie 2012 Simion Felix Marţian
Am răspuns, în sfârşit, provocării versului clasic de a scrie (şi) poezie cu formă fixă. Este primul meu sonet şi pentru că experienţa mi-a lăsat un gust plăcut, simt că nu-l voi lăsa singur printre celelalte poezii ale mele.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 
sa fiti binecuvantat frate felix,dvs si intreg cortul dvs,megeti mai departe pt ca aceasta poezie este primita prin duhul sfant ca si celelate care leati scris si care le veti mai scrie.
ApreciazăApreciază