Lună: martie 2012
Labirintul şoselelor:
Unele drumuri te uimesc prin ingeniozitatea celor care le-au construit, altele prin cât de periculoase sunt, iar unele prin cadrul natural pe care îl traversează. Noi avem Transfăgărăşanul şi Transalpina, drumuri superbe, chiar dacă primul are nevoie de îmbunătăţiri. Vă prezentăm, în următoarea galerie, drumuri interesante din lumea largă.
Te încumeţi să circuli pe ele?
Să pornim la drum! Călătorie plăcută!
Meditaţii creştine:
Simtamantul nostru fata de pacat totdeauna va fi proportional cu apropiereanoastra de Dumnezeu.
Cea mai buna metoda de a infrunta schimbarile vietii este sa privim catreneschimbatorul Dumnezeu
O Biblie necitita este semnul unui crestin distrus.
Dumnezeu poate sa ia locul oricarui lucru, dar nimic nu poate lua locul luiDumnezeu.
Inima crestinului este caminul Duhului Sfant.
Florile care se inclina spre soare, o fac inclusiv in zile innorate.
Evita pe satana ca pe un leu, teme- te de 
el ca de un sarpe si nu te increde in elca intr-un inger de lumina
Intelepciunea este aliata adevarului si prietena nevinovatiei.
Bătălia din Ghetsimani
Linţoliul negru îmbrăca grădina
Şi cerul nopţii, devenit mai greu,
Plângea cu stele, strecurând lumina
Prin iarba ce plângea ca violina
Sub paşii trişti de Om şi Dumnezeu.
Părea că din măslini tăceri degajă
Ca înaintea unei mari furtuni
Şi-n neclintirea de oşteni de strajă
Înfioraţi ei lăcrimau prin coajă
Privind tragismul sfintei rugăciuni.
Îngenuncheat, Isus privea prin noapte
Şi-un zbor curmat părea-ntregul văzduh,
Dar El privea departe, mai departe,
Că-n sufletul Său întristat de moarte
Se declanşase bătălia-n duh.
“Paharul, Tată, văd acum paharul
Cu tot veninul lumii. Este-al Meu.
Privesc la el şi-i simt adânc amarul,
Vreau să-l ating, Mi-e inima ca jarul
Dar simt o-mpotrivire şi Mi-e greu.”
În roua ierbii ce parea că plânge,
Lângă genunchi de Dumnezeu smerit,
Curgea sudoarea prefăcută-n sânge
Ca o lumină care se răsfrânge
Din focul bătăliei, înteţit.
“Îndepărtează, Tată, de la mine
Acest pahar, Mi-e mult prea greu a-l bea.”
Şi iar părea balanţa să se-ncline
Înspre cel rău, dar s-a-nclinat spre bine
Când El a zis: “Facă-se voia Ta!”
A fost un strigăt viu de biruinţă,
Şi mâna-ntină-atunci către pahar
E mâna ce ne-a scos din nefiinţă
Eternizându-ne prin juruinţă,
Când ne-a înveşmântat în strai de har.
Ca înaintea unei mari furtuni
Şi-n neclintirea de oşteni de strajă
Înfioraţi ei lăcrimau prin coajă
Privind tragismul sfintei rugăciuni.
Şi-un zbor curmat părea-ntregul văzduh,
Dar El privea departe, mai departe,
Că-n sufletul Său întristat de moarte
Se declanşase bătălia-n duh.
Cu tot veninul lumii. Este-al Meu.
Privesc la el şi-i simt adânc amarul,
Vreau să-l ating, Mi-e inima ca jarul
Dar simt o-mpotrivire şi Mi-e greu.”
Lângă genunchi de Dumnezeu smerit,
Curgea sudoarea prefăcută-n sânge
Ca o lumină care se răsfrânge
Din focul bătăliei, înteţit.
Acest pahar, Mi-e mult prea greu a-l bea.”
Şi iar părea balanţa să se-ncline
Înspre cel rău, dar s-a-nclinat spre bine
Când El a zis: “Facă-se voia Ta!”
Şi mâna-ntină-atunci către pahar
E mâna ce ne-a scos din nefiinţă
Eternizându-ne prin juruinţă,
Când ne-a înveşmântat în strai de har.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 